Ascultă articolul
Nu ai timp să citești? Ascultă versiunea audio.
Dezvoltatorii imobiliari care ridică ansambluri rezidențiale noi vor plăti o taxă de echipare a teritoriului către bugetele locale, prevedere din noul Cod al urbanismului anunțată de Digi24. Măsura a fost prezentată pe 18 august de Cseke Attila, ministru interimar al Dezvoltării.
Ce aduce noul Cod al urbanismului de la 25 august
Codul amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor a apărut în Monitorul Oficial nr. 661 din 10 august 2026, sub forma Legii nr. 169/2026. Intră în vigoare la 15 zile de la publicare, adică pe 25 august, arată analiza casei de avocatură bpv Grigorescu Ștefănică.
Actul strânge într-un singur text trei domenii care până acum funcționau pe legi separate: amenajarea teritoriului, urbanismul și autorizarea construcțiilor. Alături de taxa de echipare, codul aduce aprobarea tacită pentru documentațiile de urbanism, o platformă digitală unică pentru avize și o fereastră de un an în care construcțiile fără autorizație POT fi regularizate, cu taxe majorate de zece ori.
Din toate acestea, taxa de echipare a teritoriului e singura care ajunge direct la portofelul cumpărătorului final. Juriștii care au citit textul o descriu ca pe un instrument pus la dispoziția consiliilor locale, nu ca pe o obligație fiscală automată. Aplicarea ei ține, așadar, de fiecare primărie în parte.
🗞️ Citește și Acestea
Cine plătește taxa de echipare a teritoriului și pentru ce
Vizate sunt, cu prioritate, operațiunile de anvergură: introducerea terenurilor din extravilan în intravilan și dezvoltarea de mari ansambluri rezidențiale, scrie Bursa.
Banii colectați au destinație precisă. Rețele de apă și canalizare, infrastructură rutieră, transport public, creșe, grădinițe și școli, unități sanitare, spații verzi.
Logica măsurii e ușor de urmărit. Până acum, factura pentru drumul care leagă un cartier nou de restul orașului ajungea integral la bugetul local. Primăria construia infrastructura, dezvoltatorul vindea apartamentele, iar decalajul dintre cele două se vedea, ani la rând, în trafic și în lipsa locurilor la creșă.
Cseke Attila: infrastructura nu mai poate rămâne în urma cartierelor.
„Noile cartiere trebuie să însemne și drumuri, utilități, școli și spații verzi”, a declarat Cseke Attila, ministru interimar al Dezvoltării, într-un anunț preluat de G4Media.
Ministrul a insistat că măsura nu urmărește frânarea investițiilor imobiliare, ci un cadru în care ele să se poată face sustenabil. Argumentul lui, reluat în mai multe intervenții: nu se pot ridica mii de locuințe, urmând ca abia după aceea să se constate că drumurile și școlile lipsesc.
Formularea trimite fără prea mult efort la ce s-a întâmplat în ultimii ani în jurul Bucureștiului și în comunele-satelit ale marilor orașe, unde ansambluri de mii de apartamente au apărut pe drumuri de o bandă pe sens.
Ce nu spune încă legea despre cuantumul taxei
Aici începe partea incomodă. Textele publicate până acum nu conțin o formulă de calcul, un plafon și nici o metodologie unitară, iar sursele care au relatat măsura nu indică un cuantum.
Nivelul rămâne la latitudinea consiliilor locale. Ceea ce înseamnă că doi dezvoltatori cu proiecte comparabile pot ajunge să plătească sume complet diferite, în funcție de comuna sau sectorul unde construiesc.
Nici asociațiile din piața imobiliară nu au comunicat, până la acest moment, o poziție oficială față de noua taxă. Căutările în presa economică nu au identificat o reacție de acest tip, așa că discuția publică merge, deocamdată, într-un singur sens.
De ce se așteaptă scumpirea locuințelor
Mecanismul e cunoscut din alte piețe europene care au introdus contribuții similare: costurile suplimentare ale dezvoltatorului se regăsesc, de regulă, în prețul final de vânzare.
Cu cât anume, nu se știe. Nicio instituție nu a publicat un studiu de impact asupra prețului mediu pe metru pătrat, iar Ministerul Dezvoltării nu a prezentat o evaluare în acest sens. În lipsa ei, orice cifră vehiculată public rămâne o estimare, nu un calcul oficial.
Paradoxul măsurii e că o taxă gândită să acopere deficitul de infrastructură din cartierele noi va fi resimțită întâi de cei care se mută acolo, iar cât vor plăti depinde de decizia fiecărui consiliu local, nu de un barem național.
