Ascultă articolul
Nu ai timp să citești? Ascultă versiunea audio.
Italia și Elveția au ajuns la un acord pentru a limita efectele secetei severe din nordul Italiei, iar apa din Lacul Lugano va fi transferată temporar către Lacul Maggiore, prin râul Tresa, potrivit RomaniaTV.net. Măsura vine după ce nivelul Lacului Maggiore a coborât la valori apropiate de minimele istorice.
Nivelul apei, aproape de minimul istoric
La începutul acestei săptămâni, nivelul Lacului Maggiore era de aproximativ 192,5 metri deasupra nivelului mării, față de o medie de 193,6 metri, potrivit publicației italiene Il Post, citată de sursele românești. Diferența, deși pare mică, reflectă o secetă severă resimțită în toată regiunea de nord a Italiei.
Acordul dintre cele două state permite creșterea debitului râului Tresa, care face legătura între cele două lacuri. Din această săptămână, cantitatea de apă eliberată la Ponte Tresa, în Elveția, a fost majorată de la trei la opt metri cubi pe secundă. Transferul suplimentar este programat pentru nouă zile, urmând ca autoritățile italiene și elvețiene să reevalueze ulterior situația.
Traseul apei, de la Lugano până în bazinul râului Po
Râul Tresa pornește din Lacul Lugano și ajunge în Lacul Maggiore în apropiere de Luino, în provincia italiană Varese, potrivit Mediafax. Apa din Lacul Maggiore ajunge apoi în râul Ticino, care alimentează mai departe bazinul râului Po, unul dintre cele mai importante sisteme hidrografice din nordul Italiei.
🗞️ Citește și Acestea
Legătura directă dintre cele două lacuri explică de ce autoritățile elvețiene și italiene au putut interveni relativ rapid, printr-un mecanism deja existent de gestionare comună a resursei de apă, fără a fi nevoie de lucrări suplimentare de infrastructură.
Agricultura din Valea Padului, sub presiune
Miza depășește simpla menținere a nivelului lacului. Seceta afectează puternic agricultura din nordul Italiei, inclusiv una dintre cele mai importante regiuni europene pentru cultivarea orezului. Italia este cel mai mare producător de orez din Europa, iar peste 80% din suprafața cultivată se află în provinciile din nord.
Bazinul fluviului Po se confruntă cu o secetă severă, iar Lacul Maggiore a fost încadrat în categoria de secetă extremă. Fermierii au ajuns să alterneze zonele irigate pentru a putea salva o parte din recolte, pe fondul lipsei prelungite de precipitații și al temperaturilor ridicate din această vară.
Efecte deja vizibile asupra transportului pe apă
Scăderea nivelului apei a început deja să producă efecte concrete în afara sectorului agricol. Unele pontoane și trasee pentru navele de pasageri de pe Lacul Maggiore au fost suspendate, iar greutatea maximă admisă pentru anumite feriboturi a fost redusă, ca măsură de siguranță.
Situația este legată de perioada neobișnuit de caldă și uscată resimțită în această vară în toată Europa. Încă din luna iulie, presa elvețiană relata că nivelul Lacului Maggiore coborâse sub 192,5 metri, cu aproximativ un metru sub media obișnuită pentru acest anotimp.
O soluție temporară pentru o problemă mai amplă
Transferul de apă din Lacul Lugano nu rezolvă seceta din nordul Italiei, ci oferă doar o soluție de urgență pentru perioada actuală. Cele două țări au mecanisme comune de cooperare pentru gestionarea nivelului Lacului Maggiore, esențiale având în vedere că apa circulă între bazine transfrontaliere și continuă spre râul Po.
În primăvara acestui an, autoritățile italiene mai adoptaseră un acord care permitea creșterea temporară a nivelului Lacului Maggiore, pentru a asigura aproximativ 20 de milioane de metri cubi suplimentari destinați agriculturii din Lombardia. Noua intervenție arată însă cât de rapid au ajuns să fie exploatate rezervele de apă disponibile în regiune, într-un an marcat de secetă persistentă în mai multe zone ale Europei.
În condițiile în care valurile de căldură și lipsa precipitațiilor continuă, autoritățile italiene și elvețiene vor trebui să găsească soluții pe termen mai lung pentru a împărți aceeași resursă limitată între agricultură, transport, ecosisteme și consumul populației.
