Dunărea a ajuns, la intrarea în România, la un debit de aproximativ 1.400 de metri cubi pe secundă, de aproape trei ori mai mic decât media multianuală a lunii august, potrivit InfoBuz. Fenomenul face parte dintr-o secetă hidrologică extinsă la nivel european, iar datele publicate de Serviciul Copernicus pentru Schimbări Climatice arată o legătură directă între aceste niveluri excepțional de scăzute și tendința de încălzire pe termen lung a continentului.
Despre cauzele acestei situații și despre ce înseamnă ea pentru viitorul climatic al Europei a vorbit, într-un interviu acordat Stiripesurse.ro, Samantha Burgess, responsabilă pentru strategia climatică a Serviciului Copernicus pentru Schimbări Climatice.
Ce spun datele Copernicus despre nivelurile scăzute ale Dunării
Potrivit Serviciului Copernicus, nivelurile scăzute înregistrate pe Dunăre în această vară sunt rezultatul combinării unei secete prelungite cu valuri repetate de căldură, pe fondul tendinței generale de încălzire climatică. Burgess a explicat că, în ultimele luni, regiuni întinse din Europa Centrală și de Est s-au confruntat cu deficite persistente de precipitații, soluri neobișnuit de uscate și debite ale râurilor mult sub valorile normale.
„Riscul unor debite scăzute ale râurilor pe timpul verii este în creștere”, a precizat oficialul Copernicus, referindu-se la evoluția pe termen lung a regimului hidrologic european, nu doar la situația particulară din acest an.
Burgess a subliniat că actualul episod reprezintă un eveniment extrem, dar unul aflat în concordanță cu proiecțiile științei climatice: temperaturile mai ridicate cresc evaporarea din sol și din vegetație, reducând apa disponibilă pentru menținerea debitelor râurilor tocmai în perioadele secetoase.
🗞️ Citește și Acestea
Legătura dintre valurile de căldură și noua realitate climatică
Datele Copernicus arată că Europa s-a încălzit mai rapid decât orice alt continent, context în care valurile de căldură au devenit, în ultimul deceniu, mai frecvente, mai intense și mai persistente. Potrivit explicațiilor oferite în interviu, deși fiecare episod de căldură este influențat și de variabilitatea naturală a vremii, tendința generală reflectă o schimbare structurală a climatului, nu doar fluctuații obișnuite.
Într-o declarație anterioară acordată Romania TV, Samantha Burgess descria mecanismul din spatele acestor episoade astfel: „sistemele persistente de înaltă presiune au reținut căldura deasupra Europei de Vest”, amplificând, la rândul lor, seceta pe scară largă.
Referitor la rolul fenomenului El Niño din 2023-2024, Burgess a precizat, în interviul acordat Stiripesurse.ro, că acesta s-a manifestat pe fondul unei tendințe de încălzire mult mai puternice, determinată de creșterea concentrațiilor de gaze cu efect de seră, iar valurile de căldură din Europa rămân influențate în principal de factori meteorologici regionali, nu de El Niño.
Ce înseamnă pentru România
Debitul scăzut al Dunării a avut deja consecințe directe asupra sistemului energetic național. Nuclearelectrica a oprit succesiv cele două unități de la Cernavodă, centrala având nevoie de apa fluviului pentru sistemele de răcire, iar cele două reactoare asigură, în condiții normale, aproximativ 20% din producția de electricitate a României. Debitele multor râuri interne se situează, la rândul lor, sub mediile multianuale, ceea ce limitează și potențialul hidroenergetic.
Cifre cheie
– Debitul Dunării la Baziaș: ~1.400 m³/s, față de o medie de ~3.900-4.750 m³/s pentru luna august
– Cele două reactoare de la Cernavodă: aproximativ 20% din producția națională de electricitate
– Aproximativ 50% din teritoriul UE și al Regatului Unit se află sub o formă de secetă, potrivit European Drought Observatory
O schimbare pe termen lung, nu doar un an dificil
Concluzia care reiese din datele Copernicus nu este că 2026 se repetă identic în fiecare an, ci că probabilitatea unor asemenea episoade crește pe măsură ce clima se încălzește. Burgess a evitat să atribuie seceta actuală exclusiv unui singur factor, insistând asupra combinației dintre variabilitatea naturală și tendința structurală de încălzire.
Pentru România, miza practică rămâne una hidrologică și energetică deopotrivă: câtă apă ajunge pe Dunăre depinde de aportul râurilor din amonte, iar câtă energie poate produce sistemul național depinde, în acest moment, direct de răspunsul la aceeași întrebare.
