Ascultă articolul
Nu ai timp să citești? Ascultă versiunea audio.
În contextul unei Europe tot mai îmbătrânite și cu o populație activă în scădere, reformele sistemelor de pensii devin o necesitate urgentă. Majoritatea acestor sisteme, concepute cu decenii în urmă, nu mai sunt sustenabile în fața schimbărilor demografice actuale, potrivit HotNews.
Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) estimează că până în 2060 vârsta medie de pensionare în Uniunea Europeană se va apropia de 67 de ani, iar mai multe țări vor crește pragul până la 70 de ani sau mai mult. Cu o speranță de viață în creștere și cu mai puține persoane care contribuie la fondurile publice, ajustarea vârstei de pensionare devine inevitabilă.
Danemarca și Italia, primele țări care ajung la 70 de ani.
Danemarca a aprobat deja creșterea vârstei de pensionare de la 67 de ani la 70 de ani până în 2040, conform Newsweek. Vârsta de pensionare este indexată cu speranța de viață, astfel că ar putea urma și alte creșteri. Legea a fost votată de 81 de parlamentari, în timp ce 21 s-au opus, declanșând proteste pe scară largă și opoziție sindicală.
Italia a stabilit deja pragul la 67 de ani, iar legislația leagă vârsta de pensionare de speranța de viață, ceea ce înseamnă că după 2026-2027 sunt posibile noi creșteri. Estonia urmează un traseu similar, plănuind urcarea vârstei de la 65 la 71 de ani, potrivit Unimedia.
În Germania, vârsta legală de pensionare este în prezent 66 de ani și va ajunge la 67 până în 2031. Potrivit autorităților de la Berlin, până în 2030 populația activă va scădea cu peste șase milioane de persoane față de 2010, ceea ce va afecta direct nivelul de trai și sustenabilitatea economiei.
Franța și protestele masive împotriva reformei.
În Franța, reforma pensiilor a ridicat vârsta de pensionare de la 62 la 64 de ani, iar pentru pensia completă sunt necesari 43 de ani de contribuții. Măsura a provocat proteste masive și a fost adoptată fără vot de președintele Emmanuel Macron, folosind articolul 49.3 din Constituția franceză. Sindicatele și cetățenii au considerat schimbarea profund nepopulară, organizând manifestații de amploare în toată țara.
„Nu mai credem că vârsta de pensionare ar trebui să crească automat. Nu poți să tot spui că oamenii mai trebuie să muncească un an”, a declarat prim-ministrul danez Mette Frederiksen, în încercarea de a calma spiritele după adoptarea legii.
România se confruntă cu același dezechilibru demografic.
În România, vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbați și 62,4 ani pentru femei, conform noii legi a pensiilor. Totuși, vârsta reală de pensionare în 2024 a fost de doar 59,5 ani, România fiind pe ultimul loc în UE la acest indicator. Românii lucrează în medie puțin peste 32 de ani înainte de pensionare, fiind poporul cu cea mai scurtă durată medie a vieții profesionale din Europa, arată datele Eurostat.
Sistemul de pensii românesc este sub presiune enormă. Există un deficit de 20 miliarde de lei la sistemul de pensii, iar până în 2030 vor ieși la pensie încă 1.000.000 de pensionari pentru care e nevoie de încă 20 miliarde de lei anual. În plus, speranța de viață crește și în România, ceea ce face ca numărul de ani în care pensionarii primesc pensii să se extindă.
„România, dacă vrea să însănătoșească economic, trebuie să aibă mai mulți oameni în economia reală. Iar asta înseamnă să creștem vârsta de pensionare, că ne place, că nu ne place, pentru că altfel nu mai putem funcționa”, a declarat premierul Ilie Bolojan.
Provocările demografice și economice ale reformei.
Majoritatea sistemelor de pensii din Europa funcționează pe principiul „pay-as-you-go” (plătește pe măsură ce mergi), un model conceput pentru o structură demografică complet diferită de cea actuală. În acest sistem, activele financiare sunt colectate de la lucrători activi și redistribuite către pensionari. Însă, în contextul unei populații tot mai în vârstă și cu o forță de muncă mai mică, acest model devine insustenabil.
În prezent, la fiecare 100 de persoane cu vârste între 20 și 64 de ani revin 33 de persoane peste 65 de ani. În 2050, raportul va urca la 52 la 100, un dezechilibru major care amenință sustenabilitatea sistemelor publice de pensii. Țări precum Coreea de Sud, Spania, Italia și Grecia se confruntă cu scenarii și mai dramatice, depășind cu mult media OCDE în ceea ce privește viteza de îmbătrânire.
OCDE subliniază că aceste decizii nu sunt arbitrare, ci inevitabile. „Pe măsură ce trăim mai mult și suntem mai sănătoși, trebuie să lucrăm mai mult”, a declarat secretarul general al OCDE, Mathias Cormann. El a adăugat că țările trebuie să crească vârsta efectivă de pensionare și să consolideze oportunitățile de muncă la vârste mai înaintate.
Rezistența față de reforme rămâne puternică.
Creșterea vârstei de pensionare întâmpină rezistență semnificativă din partea publicului, în special în rândul celor care lucrează în domenii fizic solicitante. Tommas Jensen, un muncitor danez de 47 de ani care face acoperișuri, a declarat presei că schimbarea este „nerezonabilă”. „Noi muncim și muncim și muncim, dar nu mai putem continua. Am plătit taxele toată viața mea. Ar trebui să existe timp să fiu cu copiii și nepoții”, a afirmat el.
În România, reformele pensiilor sunt inevitabile, dar trebuie implementate cu grijă și cu un dialog deschis cu cetățenii. Numărul pensionarilor crește, iar populația activă scade, în timp ce problemele economice fac ca sistemul de pensii să devină tot mai greu de susținut pe termen lung.






















