Ascultă articolul
Nu ai timp să citești? Ascultă versiunea audio.
Justiția din România a emis pentru prima dată un ordin de protecție destinat exclusiv protejării unui copil împotriva alienării parentale și violenței psihologice, potrivit StiriPeSurse.ro. Decizia marchează un moment crucial în abordarea statului față de abuzul emoțional asupra copiilor și stabilește un precedent important pentru cazurile în care minorii devin victime directe ale conflictelor dintre adulți.
Șase ani de abuz psihologic ignorat de sistem.
Cazul vizează un minor care, timp de șase ani și jumătate, a fost separat forțat de unul dintre părinți, deși instanțele românești constataseră anterior existența alienării parentale. În ciuda hotărârilor judecătorești succesive, măsurile dispuse nu au fost puse în aplicare efectiv, iar copilul a rămas într-un mediu profund nociv pentru dezvoltarea sa.
„Pentru prima dată, justiția din România a emis un ordin de protecție pentru alienare parentală și violență psihologică asupra unui copil”, a anunțat Alina Gorghiu, președinta Comisiei speciale „România fără violență”, potrivit Juridice.ro. Deputata a explicat că nu este vorba despre violență fizică, ci despre „ani de abuz emoțional și ruperea forțată a legăturii dintre copil și părinte”.
Instanța răstoarnă o paradigmă judiciară periculoasă.
Pentru prima dată în România, o instanță a decis explicit că menținerea copilului lângă părintele agresor produce traume mai grave decât separarea temporară în scop de protecție. Această concluzie răstoarnă o practică îndelungată în sistemul judiciar românesc, în care judecătorii au evitat intervenția fermă de teamă că separarea ar putea cauza daune emoționale suplimentare.
🗞️ Citește și Acestea
Judecătorii au emis un ordin de protecție exclusiv pentru violență psihologică și socială, obligând părintele agresor să păstreze distanța față de copil și să poarte brățară electronică de monitorizare. Măsura a fost extinsă și asupra familiei părintelui agresor, instanța reținând că aceasta a avut un rol activ în procesul de alienare parentală.
Alienarea parentală, recunoscută ca formă gravă de violență.
Dosarul a fost instrumentat de avocata Irina Tomescu, una dintre puținele profesioniste din România care tratează public alienarea parentală ca pe o formă severă de violență psihologică. Potrivit acesteia, valoarea de precedent a deciziei derivă nu doar din soluția finală, ci mai ales din standardul extrem de ridicat de probare impus de instanță, conform EVZ.ro.
„Este foarte greu de demonstrat. A fost nevoie de ani de documente, evaluări psihologice, hotărâri succesive și probe consistente”, a explicat avocata. Alienarea parentală nu lasă urme vizibile, ci presupune un proces lent și sistematic de manipulare emoțională, izolare și denigrare a unuia dintre părinți, cu efecte devastatoare asupra copilului.
Un mesaj ferm către sistem și societate.
Decizia transmite un mesaj esențial despre recunoașterea violenței psihologice ca formă reală și gravă de abuz. „Violența psihologică este violență reală. Copiii sunt victime directe, nu martori ai conflictelor dintre adulți. Statul trebuie să intervină la timp, nu după ce răul este făcut”, a subliniat Alina Gorghiu.
Pentru numeroși părinți și copii din România, alienarea parentală nu reprezintă un concept teoretic, ci o experiență cotidiană dureroasă. „Pentru multe mame și pentru mulți copii, acesta nu este un subiect teoretic. Este viața lor de zi cu zi. Este suferință tăcută”, a mai transmis Gorghiu.
Pe lângă ordinul de protecție, în dosar au fost inițiate și alte proceduri juridice complexe, inclusiv acțiuni privind decăderea din drepturile părintești. Cazul scoate la iveală o realitate incomodă: alienarea parentală a devenit o problemă de amploare națională, însă intervenția statului rămâne rară și întârziată.
Perspective și speranțe pentru viitor.
Alina Gorghiu și-a exprimat speranța că această hotărâre nu va rămâne un caz izolat. „Sper ca acest precedent să nu rămână o excepție. Sper să fie începutul unei schimbări reale, în care protejăm copiii și victimele înainte de tragedii”, a declarat aceasta, mulțumind totodată celor care au avut curajul să vorbească public despre astfel de situații.
România devine astfel al doilea stat din lume care reglementează juridic fenomenul alienării parentale, după adoptarea Legii 123/2024 pentru modificarea și completarea Legii 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. Rămâne de văzut dacă acest precedent va fi urmat de alte instanțe sau va rămâne o excepție într-un sistem care, prea des, a ales să ignore abuzul atunci când acesta nu lasă urme vizibile.
