Ministrul Diana Buzoianu subliniază că demiterea fostului director al Apelor Române era inevitabilă, în contextul în care raportul oficial dezvăluie un șir de neglijențe grave care au dus la dezastrul ecologic.
Un document devastator publicat de Corpul de Control al Primului Ministru confirmă ceea ce specialiștii suspectau de luni de zile: tragedia de la Salina Praid din mai 2025 putea fi complet evitată dacă instituțiile responsabile nu ar fi ales să ignore sistematic toate semnalele de alarmă. Ministrul Mediului, Diana Buzoianu, a transmis public, potrivit Mediafax, că acest raport justifică pe deplin decizia de demitere a fostului director al Apelor Române și necesitatea unor reforme radicale în sistemul de protecție a resurselor naturale.
„Constatările sunt clare: la Salina Praid, riscul de inundare a fost subevaluat, măsurile luate au fost doar temporare, iar investițiile necesare pentru protecția reală au fost amânate„, a declarat Buzoianu. Ministrul a subliniat că „acest document confirmă, încă o dată, că decizia de demitere a fostului director al Apelor Române și de asumare a unor reforme profunde pentru această instituție a fost o decizie corectă, obiectivă, bazată pe fapte, nu pe impresii„.
Un dezastru anunțat și ignorat
Investigația oficială dezvăluie un tablou șocant al neglijenței instituționale. Deși riscul de inundare era documentat și previzibil încă din 2006, conducerea Societății Naționale a Sării a refuzat să implementeze măsurile de protecție pe termen lung, preferând intervenții superficiale și temporare. Mai grav, în perioada 2021-2024, compania a dispus de fonduri semnificative pentru investiții, dar acestea nu au fost direcționate către protecția salinei.
🗞️ Citește și Acestea
Situația s-a agravat dramatic în aprilie 2024, când specialiștii au avertizat asupra unui pericol major de infiltrare a apelor din pârâul Corund. Totuși, organismul interministerial care trebuia activat prin lege – Consiliul Interministerial al Apelor – nu a fost niciodată convocat. Contractul pentru lucrările de urgență a fost semnat abia la 13 mai 2025, cu opt zile după ce apele pătrundeau deja în subteranul salinei.
Eșecul coordonării instituționale
Buzoianu a subliniat că responsabilitatea nu aparține unei singure instituții, ci unui întreg ecosistem administrativ care a eșuat. Conform raportului Corpului de Control al Prim-ministrului, Administrația Națională „Apele Române” a evaluat incomplet riscurile hidrologice, ignorând acțiunea distructivă a apelor asupra structurilor subterane. Autoritatea Națională pentru Resurse Minerale nu a instituit norme tehnice de referință pentru protecția zăcămintelor, făcând imposibilă sancționarea neglijenței.
Societatea Națională a Sării a ignorat recomandările unei expertize tehnice din 2022 care cerea intervenții urgente, iar lucrările hidrotehnice realizate între 2012-2016 nu au fost niciodată recepționate legal. Paradoxal, compania desfășura activități turistice în galeriile miniere fără aprobările necesare, în timp ce refuza să investească în siguranța acestora.
Implicații pentru viitorul managementului resurselor
Această criză expune fundamental deficiențele sistemului românesc de protecție a resurselor naturale. Ministrul Mediului a anunțat că reforma Apelor Române devine prioritatea zero, subliniind că simpla demitere nu este suficientă pentru o instituție care trebuie să protejeze una dintre cele mai importante resurse ale țării.
„Este nevoie urgentă de măsuri ambițioase, curajoase, pentru ca Apele Române să fie reconstruită într-o instituție care să protejeze una dintre cele mai importante resurse ale țării: apa„, a precizat Diana Buzoianu. Ministrul a adăugat că „în aceste zile fix analiza pe aceste măsuri este prioritatea 0 a Ministerului Mediului„.
Corpul de Control a recomandat Ministerului Economiei să analizeze revocarea întregii conduceri a SNS SA și să demareze proceduri pentru atragerea răspunderii civile. Totodată, cadrul legislativ trebuie urgent revizuit pentru a defini clar obligațiile de protecție a zăcămintelor și planurile de închidere a minelor.
Dezastrul de la Salina Praid devine astfel un exemplar estudiu de caz despre cum pasarea responsabilității între instituții poate transforma un risc previzibil într-o tragedie națională. La aproape cinci luni de la eveniment, mii de oameni din zona Târnavei Mari continuă să se aprovizioneze cu apă potabilă din bidoane, în timp ce impactul ecologic se extinde pe o rază de 80 de kilometri.
Această situație demonstrează că România are nevoie urgent de o schimbare de paradigmă în gestionarea riscurilor de mediu – de la cultura reactivă la cea preventivă, de la pasarea responsabilității la asumarea ei completă.
