Ascultă articolul
Nu ai timp să citești? Ascultă versiunea audio.
Unirea Republicii Moldova cu România începe să fie discutată nu doar ca proiect identitar, ci și ca posibilă cale alternativă de aderare la Uniunea Europeană, potrivit unei analize Adevărul publicate pe baza unui articol The Economist. Scenariul ar deveni relevant dacă procesul clasic de aderare al Chișinăului la UE ar fi blocat politic, deși obiectivul oficial rămâne integrarea Republicii Moldova ca stat independent, până în 2030.
Publicația britanică a analizat, într-un material intitulat „Might Moldova merge with Romania?”, schimbarea de discurs produsă în ultimele luni la nivelul politicii moldovenești. Președinta Maia Sandu a declarat în ianuarie că ar vota în favoarea unirii într-un eventual referendum, recunoscând totodată că majoritatea populației nu susține în prezent această variantă.
Vicepremierul Osmochescu vorbește deschis despre „Planul B”
Vicepremierul Republicii Moldova, Eugen Osmochescu, a mers un pas mai departe și a calificat explicit unirea cu România drept un posibil „Plan B”, aplicabil dacă drumul european al Chișinăului ar fi blocat după 2028. Oficialul a subliniat că obiectivul principal rămâne semnarea tratatului de aderare la UE până la finalul anului 2028.
The Economist introduce în analiza sa conceptul de „opțiune est-germană”, o trimitere la reunificarea Germaniei din 1990, când fostul teritoriu al RDG a fost integrat direct în structurile europene ale Republicii Federale, fără un proces separat de aderare. Într-un scenariu similar, Republica Moldova nu ar mai intra individual în UE, ci ar deveni parte a unui stat deja membru, România.
🗞️ Citește și Acestea
Riscul unui blocaj politic la Paris
Publicația consideră realist ca Republica Moldova să îndeplinească criteriile tehnice de aderare până în 2029. Riscul, arată analiza, ar apărea ulterior, la nivelul acceptării politice din statele membre. Constituția franceză prevede, la articolul 88-5, că legea de ratificare a unui tratat de aderare este supusă, în principiu, referendumului, cu excepția cazului în care ambele camere ale Parlamentului adoptă, cu o majoritate de trei cincimi, o moțiune care permite procedura parlamentară.
The Economist introduce în ecuație și ipoteza unei ascensiuni politice, până în 2029, a unor forțe ostile extinderii UE în Franța. Într-un asemenea context, absorbția Republicii Moldova într-un stat deja membru, precum România, ar putea deveni, potrivit publicației, o alternativă pragmatică la un proces de aderare blocat politic.
Sprijin de aproximativ 70% în România, 40% în Republica Moldova
Un alt argument invocat este evoluția opiniei publice. Publicația citează sondaje potrivit cărora sprijinul pentru unire ar fi de aproximativ 70% în România și 40% în Republica Moldova, potrivit caleaeuropeana.ro. Iulian Groza, directorul Institutului pentru Politici și Reforme Europene de la Chișinău, citat în material, arată că susținerea unirii s-a dublat în ultimul deceniu, deși consideră că aceasta nu ar trebui privită drept un substitut pentru aderarea la UE.
Dintre cei aproximativ 2,9 milioane de cetățeni ai Republicii Moldova, inclusiv populația din regiunea transnistreană, cel puțin 850.000 dețin deja cetățenie română, potrivit datelor citate de publicația britanică.
Transnistria și Găgăuzia, principalele obstacole
The Economist nu ocolește obstacolele evidente ale unui asemenea scenariu. Transnistria, regiunea separatistă unde se află în continuare trupe ruse, rămâne o problemă serioasă, deși aproximativ 70% din exporturile regiunii sunt deja orientate către piața europeană, proporție care a ajuns, în anumite perioade, la peste 80%.
Găgăuzia, regiunea autonomă din sudul Republicii Moldova cu sentimente proruse puternice, reprezintă un alt punct sensibil. Publicația remarcă însă că o eventuală independență a Găgăuziei, teritoriu format din mai multe zone separate geografic, ar fi dificil de susținut practic într-un context de unire.
De la proiect identitar la scenariu geopolitic
The Economist nu susține că Republica Moldova și România ar pregăti în prezent unirea și nici că ar exista un calendar concret. Chișinăul continuă oficial procesul clasic de aderare la UE, cu obiectivul semnării tratatului până la finalul anului 2028.
Noutatea semnalată de publicație este că unirea începe să fie discutată la nivel politic și internațional nu doar ca proiect național românesc, ci și ca instrument geopolitic, într-un moment în care presiunile venite din partea Rusiei asupra regiunii rămân ridicate. Întrebarea centrală rămâne dacă un eventual blocaj politic al aderării Republicii Moldova la UE ar putea transforma un scenariu considerat până acum improbabil într-o alternativă discutată serios la Chișinău și la București.
