Problema tezaurului românesc confiscat de Rusia urmează să devină prioritate diplomatică europeană, în condițiile în care România insistă asupra restituirii aurului trimis pentru protecție în timpul Primului Război Mondial și rămas nereturnat până astăzi.
Cristian Păunescu, consilierul guvernatorului Băncii Naționale a României, a subliniat recent într-un interviu pentru publicația poloneză TVP World că recuperarea rezervelor de AUR reprezintă „o datorie morală față de strămoșii noștri și față de viitorul copiilor noștri„. Declarația vine în contextul unei campanii internaționale lansate de BNR pentru sensibilizarea opiniei publice asupra acestei nedreptăți istorice ce durează de peste un secol.
Context istoric și dimensiunea problemei
În decembrie 1916 și iulie 1917, România a expediat către Moscova 91,5 tone de aur fin din rezervele Băncii Naționale, împreună cu bijuterii regale, documente de arhivă și artefacte culturale de valoare inestimabilă. Decizia a fost luată în condiții dramatice, când trupele germane și austro-ungare ocupaseră Bucureștiul, iar guvernul român se refugiase la Iași.
Transferul s-a realizat pe baza unor protocoale semnate cu guvernul țarist rus, care garanta integritatea bunurilor atât pe timpul transportului, cât și pe durata păstrării. Însă izbucnirea Revoluției Bolșevice și prăbușirea autorităților țariste au schimbat radical situația. Noul regim comunist a confiscat tezaurul, iar România nu și-a mai recuperat niciodată aurul.
Valoarea estimată astăzi a acestor rezerve se ridică la aproximativ 8 miliarde de euro, o sumă considerabilă care evidențiază amploarea prejudiciului suferit de statul român. Din întregul tezaur expediat, România a reușit să recupereze doar o parte minimă din artefactele culturale în 1935 și 1956, fără să primească înapoi vreo cantitate din aurul confiscat.
🗞️ Citește și Acestea
Eforturile diplomatice și perspective actuale
Eforturile de recuperare au continuat de-a lungul deceniilor, indiferent de regimul politic de la București. În 2003, România și Rusia au înființat o comisie bilaterală pentru studiul problemei, iar specialiștii ruși au confirmat autenticitatea documentelor românești care atestă depunerea tezaurului. Totuși, partea rusă a invocat necesitatea verificării documentelor din propriile arhive, proces care nu s-a finalizat niciodată.
Invazia rusă din Ucraina a suspendat complet negocierile din 2022, însă România a obținut o victorie diplomatică semnificativă. În martie 2024, Parlamentul European a adoptat o rezoluție prin care cere Rusiei restituirea integrală a tezaurului românesc, marcând prima dată când Uniunea Europeană se pronunță oficial asupra acestei chestiuni.
Potrivit declarațiilor oferite de Eugen Tomac, europarlamentarul PMP care a inițiat moțiunea, pentru publicația TVP World, subiectul trebuie inclus „pe agenda diplomatică a UE” atunci când relațiile cu Rusia vor fi reluate. Acest sprijin european oferă României un avantaj diplomatic considerabil în contextul actual.
Noi instrumente de presiune
În condițiile în care dialogul diplomatic rămâne blocat, oficialii români analizează utilizarea activelor rusești înghețate în Uniunea Europeană ca instrument de compensare. Conform declarațiilor acordate publicației TVP World, Cristian Păunescu nu exclude această opțiune: „Activele rusești înghețate în UE reprezintă o resursă valoroasă pentru a îndrepta nedreptatea comisă României acum peste 100 de ani.”
Banca Națională a României menține o poziție fermă, declarând că „nu exclude nicio cale legală” pentru urmărirea intereselor sale, atât pe plan politic, cât și în instanțele internaționale. Această strategie multiplă reflectă determinarea României de a epuiza toate opțiunile disponibile pentru recuperarea aurului.
Tezaurul românesc de la Moscova reprezintă mult mai mult decât o simplă chestiune financiară – este un simbol al încrederii trădate și al obligațiilor internaționale nerespectate. Cazul este unic în istoria modernă: o țară aliată care nu și-a respectat angajamentul de restituire a valorilor depuse spre păstrare în timpul unui conflict militar.
Campania internațională desfășurată de BNR în orașe precum Cracovia, Varșovia, Viena, Bruxelles și Washington demonstrează că România transformă această problemă bilaterală într-o chestiune de principii pentru comunitatea internațională. Succesul acestei strategii depinde de capacitatea țării noastre de a menține presiunea diplomatică și de a profita de contextul geopolitic actual pentru a obține, în sfârșit, dreptatea după 108 ani de așteptare.
