Ascultă articolul
Nu ai timp să citești? Ascultă versiunea audio.
Organizația Națiunilor Unite a publicat un raport alarmant care avertizează că planeta a intrat într-o „eră de faliment hidrologic global”, în care resursele de apă dulce au fost epuizate dincolo de capacitatea lor de regenerare. Raportul, întocmit de Kaveh Madani, directorul Institutului Universității Națiunilor Unite pentru Apă, Mediu și Sănătate (UNU-INWEH), evidențiază o realitate sumbră: multe regiuni trăiesc „dincolo de mijloacele lor hidrologice”, conform United Nations University.
Jumătate din populația globului afectată de lipsa apei.
Aproximativ 4 miliarde de oameni – aproape jumătate din populația planetei – se confruntă cu lipsuri severe de apă cel puțin o lună pe an, potrivit CBS News. „Acest raport stabilește o adevăr incomod: multe regiuni trăiesc dincolo de mijloacele lor hidrologice, iar multe sisteme critice de apă sunt deja în faliment”, a declarat Kaveh Madani.
Raportul, publicat pe 20 ianuarie 2026, documentează amploarea acestei crize. Extracția excesivă a apelor subterane a provocat subsidență semnificativă a terenului pe 6 milioane de kilometri pătrați, incluzând zone urbane unde locuiesc aproape 2 miliarde de persoane. Städte precum Jakarta, Bangkok și Ho Chi Minh City sunt printre exemplele notabile din Asia, unde extracția excesivă de apă subterană a dus la afundarea terenului.
De la criză temporară la eșec sistemic permanent.
Documentul ONU introduce conceptul de „faliment hidrologic” – o stare cronică care apare când o regiune consumă mai multă apă decât poate natura să o înlocuiască, iar daunele aduse rezervoarelor naturale precum acviferele și zonele umede devin greu de inversat.
🗞️ Citește și Acestea
Societățile nu au consumat doar „venitul” anual de apă regenerabilă din râuri și zăpadă, ci au epuizat și „economiile” pe termen lung din acvifere, ghețari și zone umede, explică raportul. Rezultatul: acvifere compactate, terenuri afundate în delte și orașe costiere, lacuri și zone umede dispărute, biodiversitate pierdută ireversibil.
„Falimentul hidric nu este doar o metaforă pentru deficitul de apă. Este o condiție cronică care se dezvoltă când un loc folosește mai multă apă decât poate natura să o înlocuiască în mod fiabil”, subliniază Madani pentru United Nations University.
Agricultura, principalul consumator de apă dulce.
Agricultura reprezintă aproximativ 70% din consumul global de apă dulce. Când o regiune intră în faliment hidrologic, agricultura devine mai dificilă și mai costisitoare. „Milioane de fermieri încearcă să producă mai multă mâncare din surse de apă care se micșorează, sunt poluate sau dispar”, a avertizat Madani.
Aproximativ 3 miliarde de oameni și mai mult de jumătate din producția globală de alimente sunt concentrate în zone unde stocarea apei deja scade sau este instabilă. Această situație amenință securitatea alimentară și poate genera tensiuni geopolitice majore.
Zone critice care au depășit pragul de siguranță.
Deși nu toate bazinele hidrografice și țările sunt în faliment hidrologic, Madani avertizează că „suficiente sisteme critice din întreaga lume au depășit aceste praguri”. Aceste sisteme sunt interconectate prin comerț, migrație și dependențe geopolitice, astfel încât „peisajul global al riscurilor este acum fundamental alterat”.
Raportul identifică regiuni profund afectate în Orientul Mijlociu și Africa de Nord, părți din Asia de Sud și sud-vestul american. Rezervele de apă din râul Colorado, de exemplu, au fost epuizate sistematic, cererea depășind mult oferta disponibilă.
Subsecretarul ONU avertizează asupra conflictelor.
„Falimentul hidrologic devine un motor al fragilității, deplasărilor și conflictelor”, a explicat Tshilidzi Marwala, subsecretarul general al ONU și rectorul Universității Națiunilor Unite. Lipsa apei poate alimenta migrații masive, tulburări sociale și chiar războaie pentru controlul resurselor rămase.
Soluții există, dar necesită voință politică.
Deși raportul prezintă o imagine sumbră, Madani subliniază că „mesajul nu este de deznădejde”. „Declararea falimentului nu înseamnă renunțare, ci un nou început. Recunoscând realitatea falimentului hidrologic, putem lua în sfârșit deciziile dificile care vor proteja oamenii, economiile și ecosistemele”.
Expertul iranian propune un nou program global pentru apă care să depășească politicile convenționale concentrate pe eficiență incrementală. Conferințele ONU pentru Apă din 2026 și 2028, încheierea Deceniului de Acțiune pentru Apă în 2028 și termenul Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă în 2030 oferă oportunități critice pentru implementarea acestor schimbări.
„Nu putem reconstrui ghețarii dispăruți sau reumfla acviferele compactate. Dar putem preveni pierderi suplimentare ale capitalului nostru natural și reproiecta instituțiile pentru a trăi în limitele hidrologice noi”, concluzionează raportul.
Soluțiile includ restaurarea a ceea ce poate fi salvat, oprirea epuizării continue și adaptarea la cantitatea de apă utilizabilă care există în prezent. Fără tranziții rapide către o agricultură inteligentă din punct de vedere hidric, avertizează Madani, falimentul hidrologic se va răspândi rapid.
