Ascultă articolul
Nu ai timp să citești? Ascultă versiunea audio.
Avocatul Gheorghe Piperea, profesor de drept comercial la Facultatea de Drept a Universității din București și europarlamentar AUR, avertizează că sistemul judiciar din România riscă să fie transformat din nou într-un câmp tactic pentru serviciile secrete, potrivit StiriPeSurse.ro. Într-o postare pe Facebook, juristul face legătura între actualele dezbateri despre „justiția capturată” și presiunile asupra magistraților din perioada 2014-2018.
Peste 3.700 de magistrați, interceptați ilegal în dosare ținute la sertar
Piperea afirmă că în perioada 2014-2018, „peste 3.700 de magistrați au fost suspectați și interceptați ilegal în peste 2.000 de dosare deschise de DNA și ținute la sertar, ca presiune necesară unor soluții dorite de «stradă» și de tele-justiție„. El susține că în 2015 au fost cu 500% mai multe arestări pentru corupție decât în 2014, pentru ca ulterior mulți arestați să fie achitați, unii obținând daune morale de milioane de la stat.
Juristul insistă că afirmațiile sale se sprijină pe documente oficiale. „Cele de mai sus nu sunt invenții. Sunt extrase din rapoarte ale inspecției judiciare, confirmate de CSM„, scrie acesta, avertizând că sistemul judiciar ar putea fi din nou vulnerabil la ingerințe ale serviciilor.
Cazuri concrete care ilustrează „justiția capturată”.
Piperea leagă această problematică de sloganul momentului, „justiția capturată„, și prezintă mai multe cazuri concrete. Primul exemplu privește dosarul de achiziție de vaccinuri anti-COVID: „Achiziție de vaccinuri inutile de peste un miliard de euro, dosar la DNA, suspecți Câțu, Voiculescu & co., dosar de care nu se mai știe nimic de peste 3 ani„.
Al doilea caz se referă la hotărârile de guvern privind starea de alertă în pandemie. Piperea amintește că toate cele 23 de HG-uri de prelungire au fost anulate de 5 Curți de apel, în timp ce propria sa acțiune a fost respinsă definitiv de ÎCCJ „după un incredibil șir de abțineri și o constituire a completului final fără respectarea regulilor repartizării aleatorii a dosarelor„.
Cazul Iohannis și contestațiile la CCR.
Juristul invocă și cazul fostului președinte Klaus Iohannis, calificând drept „penibilă desfășurare de forțe” perioada 2014-2015, când „Iohannis a fost scăpat de problemuța incompatibilității„. El afirmă că fiscul nu reușește nici astăzi să încaseze milioanele datorate de familia Iohannis „din chirii încasate ilegal pe case obținute ilegal, căci, ce să vezi, se opun niște hotărâri ale instanțelor, date în contestații la executare„.
Piperea menționează și cazul contestațiilor formulate de el la ÎCCJ împotriva deciziei Curții Constituționale din 6 decembrie: „Anularea fără probe a alegerilor și respingerea ca inadmisibile a celor două cereri făcute de mine la ÎCCJ (contestație în anulare și revizuire contra deciziei CCR din 6 decembrie)„.
„Nu trebuie să ne pierdem toți capul.”
În pofida tonului critic, Piperea îndeamnă la prudență. „Cu toate acestea, nu trebuie să ne pierdem chiar toți capul„, notează el, subliniind că există multe exemple negative, dar acestea nu ar trebui să conducă la demonizarea întregului corp al magistraților.
El reamintește că independența justiției rămâne o condiție esențială. „Nu trebuie uitat niciodată: fără independența justiției nu există democrație, nu există libertate, nu există garanție a proprietății și a drepturilor familiale„, afirmă avocatul. Din perspectiva sa, orice discuție despre „justiția capturată” trebuie dublată de o reflecție asupra mecanismelor prin care independența judecătorilor poate fi consolidată.
„Nu vă duceți după fentă.”
În finalul mesajului, Piperea se adresează direct opiniei publice: „Nu vă lăsați duși în ispită, nu vă duceți după fentă”, avertizând asupra riscului ca judecătorii să fie transformați „în noii (vi)ruși sau în noul inamic public pe care să îl detestați„. Avocatul susține că astfel de mutări de percepție ar deturna discuția de la adevăratele surse ale ingerințelor în actul de justiție.
„Fiți cu băgare de seamă la adevăratul inamic, cel din laboratoarele serviciilor secrete, și la adevărata ingerință externă, quango„, adaugă el, explicând că se referă la „quasi-non-governmental organizations” – organizații care, deși nu sunt formal parte a statului, ar avea o influență semnificativă asupra deciziilor publice. Mesajul se încheie cu formula „Hai Liberare!„.






















