Ascultă articolul
Nu ai timp să citești? Ascultă versiunea audio.
Comisia Europeană a anunțat vineri că trimite România în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene pentru nerespectarea obligațiilor privind închiderea și reabilitarea depozitelor de deșeuri neconforme, deși termenul-limită a expirat în iulie 2017. Decizia vizează 9 depozite care funcționează încă fără autorizație sau planuri clare de ecologizare.
Acțiunea europeană survine după mai mulți ani de avertismente și presiuni din partea Bruxelles-ului, România primind o scrisoare de punere în întârziere în octombrie 2020 și un aviz motivat în februarie 2024. Autoritățile române au reușit să închidă și să reabiliteze 92 de depozite, dar pentru 15 situri situația rămâne neclară, dintre care 9 nu au încă planuri de reabilitare.
Derogarea din 2007 a expirat acum 9 ani.
La momentul aderării la Uniunea Europeană, România a obținut o derogare tranzitorie care permitea anumitor depozite de deșeuri să funcționeze până la 16 iulie 2017. După această dată, toate depozitele neconforme trebuiau închise și reabilitate conform standardelor europene.
Directiva 1999/31/CE, modificată prin Directiva (UE) 2018/850, impune statelor membre obligația de a lua măsuri pentru închiderea și reabilitarea gropilor de gunoi neautorizate sau care nu îndeplinesc condițiile de exploatare. Aceste cerințe vizează prevenirea riscurilor pe termen lung la adresa sănătății umane și a mediului cauzate de eliminarea necontrolată a deșeurilor.
România a raportat progrese semnificative în ultimii ani, închizând și reabilitând majoritatea depozitelor problematice. Totuși, Comisia consideră că eforturile au fost insuficiente pentru cele 9 situri rămase, unde nu există planuri clare de remediere și unde riscurile de poluare persistă.
Consecințe pentru mediu și sănătate.
Depozitele neconforme reprezintă surse majore de poluare a solului, apei și aerului, cu efecte grave asupra sănătăților comunitățților locale. Lipsa măsurilor de impermeabilizare și colectare a levigatului poate duce la contaminarea pânzei freatice și a cursurilor de apă din zonă.
Directiva europeană privind depozitele de deșeuri stabilește standarde stricte pentru a asigura o reducere progresivă a depozitării deșeurilor, în special a celor care sunt adecvate pentru reciclare și valorificare. Scopul este prevenirea efectelor negative asupra mediului pe parcursul întregului ciclu de viață al depozitului.
Autoritățile locale din zonele afectate semnalează dificultăți în identificarea responsabililor și în obținerea finanțării necesare pentru reabilitare. Costurile ecologizării unui depozit POT ajunge la milioane de euro, în funcție de dimensiune și gradul de contaminare.
Procedura de infringement și riscuri financiare.
Acesta este al treilea pas în procedura de infringement: după scrisoarea de punere în întârziere din 2020 și avizul motivat din 2024, Comisia a decis să sesizeze Curtea de Justiție a UE. Dacă instanța europeană va constata că România nu și-a îndeplinit obligațiile, statul român riscă amenzi semnificative.
Potrivit practicii CJUE, amenzile în astfel de cazuri pot ajunge la sute de mii de euro pe zi de întârziere, calculat de la data hotărârii până la conformarea efectivă. În plus, există riscul unor sancțiuni forfetare pentru întârzierea acumulată de la expirarea termenului din 2017.
Experții în drept european apreciază că România ar trebui să accelereze procedurile de reabilitare și să prezinte Comisiei un plan concret cu termene clare pentru finalizarea lucrărilor la cele 9 situri problematice. Lipsa unei astfel de strategii ar putea agrava situația juridică și financiară a țării.
Obligațiile României conform legislației europene.
Directiva privind depozitele de deșeuri stabilește cerințe stricte pentru prevenirea și reducerea efectelor negative ale depozitării. Statele membre trebuie să asigure că toate depozitele sunt autorizate, monitorizate și operate conform standardelor de protecție a mediului.
Pentru depozitele închise, legislația europeană impune măsuri de postînchidere care includ monitorizarea continuă a solului și apei subterane, întreținerea sistemelor de drenaj și colectare a gazelor, și prevenirea accesului neautorizat. Aceste obligații se menține timp de minimum 30 de ani după închiderea depozitului.
România trebuie să demonstreze Comisiei că are capacitatea tehnică și financiară de a gestiona pe termen lung siturile reabilitate și că există garanții pentru acoperirea costurilor viitoare de monitorizare și întreținere.






















