Ascultă articolul
Nu ai timp să citești? Ascultă versiunea audio.
La doar câteva zile înainte de momentul sfințirii, Catedrala Națională din București se află în centrul unor dezbateri aprinse despre valoarea sa arhitecturală și modul de finanțare. Antropologul italian Giuseppe Tateo de la Universitatea Roma Tre lansează critici dure la adresa celui mai înalt edificiu ortodox din lume, afirmând că proiectul nu demonstrează creativitate sau originalitate.
Într-un interviu amplu acordat publicației Balkan Insight, Giuseppe Tateo, cercetător specializat în studierea României contemporane, oferă o perspectivă critică asupra edificiului religios. „O catedrală nu este doar o reprezentare simbolică a credinței. Este, de asemenea, o clădire cu un stil arhitectural bine definit, care ar trebui să fie reprezentativ pentru oraș„, explică antropologul italian. Potrivit cercetării sale, majoritatea arhitecților consultați consideră că proiectului îi lipsește valoarea estetică deoarece nu prezintă creativitate sau inovație.
Directivele Patriarhiei versus viziunea arhitecturală
Tateo subliniază că responsabilitatea acestei abordări conservatoare revine în mare parte Patriarhiei Române, care a impus directive stricte constructorilor. „Aceștia au urmat doar directivele Patriarhiei, care prevedeau că Catedrala Națională trebuia să servească drept simbol al credinței și prestigiului național„, notează antropologul. Discuțiile dintre reprezentanții Bisericii și echipa de constructori au inclus și cerințe neobișnuite: Patriarhul Daniel a solicitat o garanție de durabilitate de 1.000 de ani pentru structură, deși constructorii au putut promite doar jumătate din această perioadă.
Arhitectul Constantin Amâiei, responsabil cu proiectarea catedralei, și-a apărat totuși viziunea într-un recent interviu pentru HotNews. El a recunoscut existența criticilor din partea colegilor de breaslă care susțineau necesitatea unei catedrale moderne, din sticlă și metal. „Noi am considerat că e mai bine să fie o catedrală tradițională pentru că noi, ortodocșii, avem în mentalul colectiv o anumită formă a bisericii. Dacă o modificăm, nu o mai recunoaștem„, a argumentat arhitectul.
🗞️ Citește și Acestea
Controversa financiară: 270 de milioane de euro din bani publici
Dincolo de aspectele estetice, finanțarea reprezintă cel mai sensibil subiect în jurul Catedralei Naționale. Costul total estimat al proiectului a ajuns la aproximativ 270 de milioane de euro, o sumă comparabilă cu construcția Arenei Naționale din București. Din această cifră impresionantă, doar 10% provine din fonduri proprii ale Bisericii Ortodoxe Române sau din donații ale credincioșilor. Restul, peste 240 de milioane de euro, a fost suportat din bani publici alocați de Guvernul României și autoritățile locale.
Această repartizare a generat proteste vehemente, în special din partea generațiilor tinere care consideră că resursele ar fi trebuit direcționate către spitale, școli sau infrastructură. Criticii invocă transparența deficitară în gestionarea fondurilor, iar platforme media precum Recorder au documentat extensiv modalitatea în care Primăria Capitalei a alocat peste 21 de milioane de euro pentru proiect, fără mecanisme clare de control al cheltuielilor.
Simbolism național versus trezire spirituală
Giuseppe Tateo rămâne sceptic față de narațiunea oficială care prezintă Catedrala Națională drept un semn al renașterii religioase. „După căderea comunismului, Biserica Ortodoxă Română a demarat un proces ambițios de renaștere organizațională, recuperându-și proprietățile confiscate și lansând un val de construcții de noi biserici”, contextualizează antropologul. Totuși, el consideră că aceste catedrale monumentale și costisitoare nu reflectă o trezire spirituală autentică, ci mai degrabă modul în care instituția bisericească gestionează resursele considerabile la care are acces.
Edificiul cu o înălțime de 127 de metri domină acum peisajul Bucureștiului, poziționat ironic alături de fosta Casă a Poporului ridicată de Nicolae Ceaușescu. Pentru credincioșii ortodocși, catedrala reprezintă „renașterea spirituală a României moderne”, în timp ce criticii o percep ca un monument al grandorii instituționale. Pictura catedralei urmează să fie sfințită pe 26 octombrie de Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I al Constantinopolului și Patriarhul Daniel al Bisericii Ortodoxe Române, într-o ceremonie care reunește 65 de ierarhi.
Provocările viitorului: între admirație și contestație
Antropologul italian anticipează că disensiunile în jurul Catedralei Naționale vor persista și după momentul sfințirii. Pe de o parte, mulți români vor admira bogata iconografie în mozaic și vor vedea în edificiu un omagiu adus identității românești în lumea ortodoxă. Pe de altă parte, proiectul rămâne un simbol controversat al modului în care resursele publice sunt alocate într-o țară confruntată cu provocări economice și sociale serioase.
În contextul în care numărul creștinilor ortodocși din România a scăzut cu aproximativ 2 milioane în ultimul deceniu, parțial din cauza emigrației și a secularizării tinerilor, întrebarea fundamentală persistă: este această catedrală monumentală o expresie autentică a credinței poporului român sau mai degrabă o manifestare a puterii instituționale? Răspunsul, sugerează Tateo, este complex și permite ambele interpretări, reflectând tensiunile din România contemporană.
