Ascultă articolul
Nu ai timp să citești? Ascultă versiunea audio.
România nu poate face față unui atac cu mai multe drone lansate simultan doar cu avioanele de vânătoare aflate în prezent în dotare, atrag atenția specialiști militari citați de televiziunea publică. Potrivit unei analize G4Media, avioanele de vânătoare și rachetele sol-aer scumpe sunt greu de susținut financiar în fața unor drone ieftine precum Shahed, iar soluția pe termen lung ține de sisteme de bruiaj și de interceptori dedicați.
Trei drone doborâte în trei zile, un bilanț tot mai greu de gestionat
Contextul avertismentelor este alimentat de evenimentele din ultimele zile: trei drone rusești au fost doborâte de aviația română pe 24, 25 și 26 iulie, ultima dintre ele deasupra apelor teritoriale din zona Sulina–Chilia. Potrivit Ministerului Apărării Naționale, de la începutul războiului din Ucraina au fost înregistrate 33 de pătrunderi ale dronelor rusești în spațiul aerian românesc, conform bilanțului prezentat de instituție și preluat de Digi24.
Frecvența incidentelor a scos la iveală și limitele actualului sistem de apărare. Pentru interceptarea unei singure drone au fost mobilizate, în unele cazuri, până la patru avioane de luptă, ceea ce ridică serioase semne de întrebare privind eficiența costurilor.
Costul interceptării nu ar trebui să fie un criteriu
Specialiștii în domeniul militar susțin că prețul unei rachete folosite pentru distrugerea unei drone ostile nu ar trebui să influențeze decizia de intervenție. Chiar dacă o dronă poate costa de zece ori mai puțin decât muniția utilizată pentru neutralizarea ei, prioritatea rămâne eliminarea amenințării și protejarea spațiului aerian național.
Avioanele de vânătoare sunt utile doar în situații limitate, precum interceptarea unei drone rătăcite. Pentru un atac coordonat, cu mai multe aparate lansate simultan, actuala configurație a apărării ar fi copleșită rapid, avertizează experții.
Ce mijloace are acum Armata Română
În zonele considerate vulnerabile este amplasat un sistem american Merops, care utilizează aparate fără pilot pentru interceptarea dronelor inamice, însă acesta nu poate acoperi întreaga regiune de graniță. Ministerul Apărării Naționale dispune, în Dobrogea și în Delta Dunării, de sisteme antiaeriene Gepard, echipate cu tunuri de calibru 35 mm, dar care au fost achiziționate cu decenii în urmă.
Pentru misiuni de interceptare sunt folosite, în anumite situații, și elicoptere IAR 330 SOCAT, însă și acestea au limite operaționale la altitudini joase și pe vreme nefavorabilă.
Specialiștii recomandă investiții în sisteme de bruiaj
Experții consideră că România ar trebui să aloce mai multe resurse pentru dezvoltarea și achiziția sistemelor de bruiaj radio și GPS, cunoscute sub denumirea de sisteme „soft kill”. Potrivit acestora, astfel de tehnologii pot reprezenta, în anumite situații, o soluție mai eficientă și mai puțin costisitoare decât utilizarea armamentului convențional pentru neutralizarea dronelor.
Un prim pas în această direcție a fost făcut deja la nivel local: Ministerul Apărării a aprobat recent primul sistem românesc de bruiaj pentru drone, dezvoltat de o companie locală, cu o rază de acțiune de aproximativ doi kilometri. Suplimentar, programul european SAFE urmează să finanțeze mai multe achiziții de radare și sisteme antidronă, însă livrările sunt așteptate abia în următorii ani.
Ce schimbă amenințarea atacurilor simultane pentru apărarea de graniță
Analiștii militari atrag atenția că Rusia folosește frecvent tactica lansării mai multor drone deodată, tocmai pentru a sufoca apărarea aeriană adversă, obligând-o să consume resurse limitate pe ținte multiple. Dacă un astfel de scenariu s-ar produce la granița României, capacitatea actuală de reacție ar fi pusă la o încercare serioasă.
Din acest motiv, specialiștii cer o abordare stratificată, care să combine detecția radar la joasă altitudine, bruiajul electronic și interceptorii ieftini, alături de sistemele antiaeriene clasice, păstrate pentru amenințările cele mai grave.
Deocamdată, autoritățile române susțin că lucrează la accelerarea programelor de înzestrare, însă termenele anunțate arată că o soluție completă nu va fi disponibilă în viitorul apropiat.






















