Ascultă articolul
Nu ai timp să citești? Ascultă versiunea audio.
Președintele Nicușor Dan a declarat, la Chișinău, că acuzațiile aduse șefului SPP, Lucian Pahonțu, în urma investigației Recorder, nu sunt justificate de conținutul articolului, potrivit Digi24. Șeful statului a precizat explicit că Pahonțu „nu este în această situație” atunci când a fost întrebat dacă va cere demiterea generalului.
Ce spune, de fapt, investigația Recorder
Recorder a publicat, pe 26 august, o anchetă potrivit căreia Pahonțu ar fi fost prezent, ca ofițer al Trupelor de Securitate, în zona hotelului Intercontinental din București, în noaptea de 21 decembrie 1989, și ulterior în dispozitivul din Piața Universității, în iunie 1990. Investigația precizează însă, chiar în propriul text, că relatările vizează strict prezența sa în dispozitivul militar, nu o dovadă directă că ar fi acționat împotriva manifestanților.
În declarația depusă la Dosarul Revoluției, citată chiar de Recorder, Pahonțu a scris că nici el, nici subunitatea sa nu au avut contact cu manifestanții. SPP a transmis, la rândul său, un răspuns oficial în care generalul susține că activitatea sa militară s-a desfășurat conform legii, potrivit Gazarul.ro.
Președintele: „Nu știu care este scandalul”
Întrebat direct despre controversă, Nicușor Dan a mers mai departe și a pus sub semnul întrebării chiar premisa articolului. „Nu știu care-i scandalul”, a spus președintele, adăugând că a citit un titlu îngrijorător, dar nu a găsit în conținut elemente care să-l susțină, potrivit Mediafax.
🗞️ Citește și Acestea
Șeful statului a mai spus că orice persoană care ar fi participat efectiv la reprimarea manifestanților de la Revoluție sau Mineriadă nu ar trebui să ocupe o funcție înaltă în stat, dar a subliniat că, în opinia lui, Pahonțu nu se regăsește în această categorie.
Un martor-cheie nu confirmă acuzația
Generalul în rezervă Ioan Dan, fostul șef-adjunct al Parchetelor Militare care a coordonat la începutul anilor ’90 Dosarul Revoluției, a declarat că numele lui Pahonțu nu-i spune nimic din perioada anchetei, potrivit Digi24. Ioan Dan a precizat totuși că nu s-a ocupat personal de evenimentele din București, ci de un dosar separat, la Timișoara.
Mărturia lui rămâne relevantă printr-o distincție pe care fostul procuror o face în interviul acordat presei: trupele regulate de Securitate nu ar fi tras direct în manifestanți, spre deosebire de lunetiști și alte structuri, considerate de el responsabile pentru majoritatea victimelor din decembrie 1989. Aplicată la cazul Pahonțu, această distincție arată că simpla prezență într-un dispozitiv militar, în acele nopți, nu echivalează automat cu participarea la represiune.
Ce arată, până acum, dosarul instituțional
Niciuna dintre instituțiile abilitate nu a stabilit, până în acest moment, vinovăția lui Pahonțu. CNSAS nu a emis, în 18 ani, o decizie privind eventuala sa calitate de lucrător al Securității, iar Consiliul a explicat că verificarea din oficiu nu a putut începe fără o declarație pe proprie răspundere depusă de cel vizat, potrivit Adevărul. Nici acuzațiile politice mai vechi, formulate de Liviu Dragnea în 2018 sau de Daniel Dragomir în 2020, nu s-au transformat în constatări judiciare împotriva lui.
Un editorial publicat de EVZ pune la îndoială chiar temeinicia noii investigații, arătând că aceasta nu prezintă niciun document concret care să dovedească acuzația și cerând ca „aceleași standarde” aplicate acuzațiilor politice mai vechi, respinse în instanță, să fie aplicate și informațiilor despre Revoluție.
Reacții politice, în contrast cu poziția prezidențială
Nu toată lumea a primit la fel de calm declarațiile lui Nicușor Dan. Mai mulți parlamentari USR, precum și partidele extraparlamentare REPER și SENS, au cerut demiterea imediată a lui Pahonțu, iar fostul președinte Traian Băsescu a spus, într-un interviu pentru HotNews, că generalul ar trebui să-și piardă funcția. Contrastul dintre această presiune politică și poziția fermă a președintelui, care rămâne singurul cu autoritate constituțională asupra numirii și menținerii șefului SPP, arată că, deocamdată, decizia instituțională a rămas neschimbată.
