Ascultă articolul
Nu ai timp să citești? Ascultă versiunea audio.
Judecătoarea Raluca Moroșanu de la Curtea de Apel București (CAB) a generat o controversă serioasă după un interviu acordat TVR, în care a afirmat că există în prezent corupție în cadrul instanței unde activează, dar a recunoscut totodată că nu cunoaște vreo sesizare adresată procurorilor în legătură cu aceste suspiciuni, potrivit HotNews.ro. Declarațiile sale ridică întrebări juridice delicate privind obligația de sesizare a organelor de urmărire penală.
„Știu că există corupție la CAB”, dar fără sesizare la parchet
Moroșanu a declarat la TVR că, după o perioadă de relativă liniște în care corupția din magistratură fusese semnificativ redusă prin dosare și condamnări anterioare, situația s-a schimbat. Judecătoarea afirmă că în prezent „simt și știu” că la Curtea de Apel București există din nou fapte de corupție, fără a indica persoane, cazuri concrete sau perioade de timp precise.
„Există corupție, din păcate, în justiție”, a afirmat judecătoarea, adăugând că fenomenul ar putea fi dovedit „dacă un procuror ar verifica anumite lucruri”.
Întrebată dacă a existat vreo sesizare sau dacă a fost deschis vreun dosar recent în această privință, Moroșanu a răspuns că nu are cunoștință de așa ceva și că nu are „nici cea mai mică idee” despre trimiteri în judecată pe astfel de cauze în ultima perioadă, conform informațiilor publicate de G4Media.
🗞️ Citește și Acestea
Tensiunea juridică: obligația de sesizare a organelor de urmărire penală
Declarațiile publice ale judecătoarei ridică implicit o chestiune de drept sensibilă. Codul penal prevede la articolul 267 infracțiunea de omisiunea sesizării — situația în care un funcționar public care ia cunoștință despre săvârșirea unei infracțiuni în legătură cu serviciul nu sesizează de îndată organele de urmărire penală.
Aplicabilitatea concretă a acestei norme depinde de împrejurări specifice: calitatea persoanei, natura și modul în care au fost dobândite informațiile, momentul în care aceasta a luat cunoștință de ele. Totuși, faptul că o judecătoare afirmă public că „știe” de existența unor fapte de corupție, fără a menționa vreo sesizare formulată de ea, aduce norma în discuție direct în prim-plan.
Acuzații fără indicii verificabile, presiune pentru reacție instituțională
Moroșanu a recunoscut că au existat situații apărute în presă în care „s-ar fi putut să se sesizeze parchetul”, dar că nu a văzut niciuna dintre ele concretizată într-o sesizare sau un dosar. Judecătoarea evită orice detaliere concretă, invocând că „nu poate” discuta în particular despre cazuri.
Această atitudine — acuzații publice formulate vag, fără indicarea unor sesizări — pune presiune pe instituțiile responsabile: Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) și parchetele competente. Dacă există suspiciuni reale, lăsarea lor în sfera declarativă fără nicio acțiune concretă reprezintă, în sine, o problemă de integritate instituțională.
Declarațiile judecătoarei Moroșanu vor alimenta cu siguranță dezbaterea despre starea reală a sistemului judiciar românesc — un subiect cu atât mai sensibil cu cât Bruxellesul monitorizează îndeaproape evoluțiile din justiția română, în contextul mecanismelor europene de verificare, potrivit Europa Liberă.
