Ascultă articolul
Nu ai timp să citești? Ascultă versiunea audio.
Curtea Constituțională a Italiei a validat joi, 12 martie 2026, reforma adoptată în 2025 de guvernul condus de Giorgia Meloni, care limitează drastic dreptul la cetățenie italiană prin descendență. Este o rupere cu o tradiție juridică de peste 160 de ani, cu implicații directe pentru milioane de oameni din diaspora italiană — și un semnal de alertă pentru România, care funcționează pe un principiu similar, potrivit Digi24.
O tradiție de 160 de ani, ruptă printr-o decizie constituțională.
Instanța italiană a declarat obiecțiile de neconstituționalitate ridicate de Tribunalul din Torino împotriva legii „parțial nefondate și parțial inadmisibile”, potrivit JURIDICE.ro. Un verdict detaliat urmează să fie publicat în săptămânile următoare.
Principiul ius sanguinis — cetățenia transmisă prin legătură de sânge — stă la baza sistemului italian încă din momentul unificării țării, în 1861. Prima pagină a codului civil din 1865 prevedea explicit că orice copil al unui cetățean italian este automat cetățean italian. Principiul a fost reconfirmat prin legea cetățeniei din 1912 și din nou prin reforma din 1992.
Modelul reflecta istoria emigrației italiene: între 1861 și 1918, aproximativ 16 milioane de italieni au plecat din țară, iar statul a menținut legătura juridică cu diaspora prin transmiterea cetățeniei de-a lungul mai multor generații.
🗞️ Citește și Acestea
Noua lege: cetățenie limitată la două generații.
Legea adoptată în 2025 prin decret de urgență impune condiții fundamental mai stricte: vor fi recunoscuți automat drept cetățeni italieni doar cei care au un părinte sau un bunic născut pe teritoriul Italiei, iar acel ascendent trebuie să fi deținut exclusiv cetățenia italiană la momentul nașterii descendentului sau al propriului deces.
Lanțurile genealogice lungi — frecvente mai ales în Argentina, Brazilia și Statele Unite — nu mai conferă dreptul la cetățenie. Ministerul italian de Externe a arătat că numărul cetățenilor italieni rezidenți în afara țării a crescut de la 4,6 milioane în 2014 la 6,4 milioane în 2024, iar consulatele din Argentina au procesat singure aproape 30.000 de cereri de cetățenie numai în ultimul an.
Profesorul de drept Corrado Caruso, unul dintre avocații care au contestat legea, a declarat pentru CNN că decizia instanței a fost „extrem de clară și dură”, iar speranța că reforma va fi blocată pe motive constituționale nu s-a confirmat. Avocatul Marco Mellone a catalogat-o drept „o zi foarte tristă pentru milioane de persoane”, adăugând că lupta juridică nu este totuși încheiată — litigiile ar putea ajunge în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene sau a Curții de Casație italiene, potrivit Antena3.
Cum funcționează cetățenia în România și ce ar putea urma.
Și România se bazează pe același principiu ius sanguinis: copilul născut din cel puțin un părinte cetățean român dobândește automat cetățenia română, indiferent de locul nașterii. Constituția României prevede că cetățenia se dobândește, se păstrează și se pierde în condițiile stabilite prin lege organică — ceea ce lasă Parlamentului o marjă largă de intervenție. Singura limită clară: cetățenia dobândită prin naștere nu poate fi retrasă retroactiv.
O eventuală reformă similară celei italiene ar putea opera doar pentru viitor și ar ridica obstacole politice considerabile. România are o diasporă de câteva milioane de cetățeni, iar cetățenia prin descendență este văzută ca un instrument esențial de menținere a legăturii cu aceștia.
Convenția europeană asupra cetățeniei, ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, permite excepții pentru copiii născuți în afara teritoriului, dar cere ca statul să le faciliteze cel puțin dobândirea cetățeniei. Dezbaterea deschisă în Italia arată că principii considerate imuabile POT fi puse în discuție atunci când presiunile administrative și demografice devin suficient de mari.
