Ascultă articolul
Nu ai timp să citești? Ascultă versiunea audio.
România se numără printre cele mai bogate țări europene în resurse aurifere: cercetările istorice arată că peste 2.000 de tone de AUR au fost extrase de pe teritoriul său în ultimele două milenii și jumătate, potrivit unui studiu realizat de geologi români și citat de Adevărul. Deși minele au fost închise în anii 2000, zăcămintele nu sunt epuizate, iar noi descoperiri readuc subiectul în actualitate.
Munții Apuseni, inima aurului românesc.
Cele mai importante resurse aurifere ale României sunt concentrate în sudul Munților Apuseni și în districtul minier Baia Mare din Carpații Orientali. Specialiștii au delimitat o zonă cunoscută drept „Patrulaterul Aurifer”, cuprinsă între localitățile Săcărâmb, Zlatna, Roșia Montană, Abrud și Baia de Arieș, pe o suprafață de aproximativ 600 de kilometri pătrați.
Studiile geologice arată că din cele aproximativ 60 de zăcăminte epitermale cunoscute din această zonă au fost extrase circa 1.750 de tone de aur — adică probabil peste 75% din cantitatea totală produsă istoricește pe teritoriul României. La scara întregului lanț carpato-balcanic, Patrulaterul Aurifer rămâne una dintre cele mai productive regiuni miniere aurifere din Europa.
Maramureșul și alte zone cu zăcăminte semnificative.
Districtul minier Baia Mare a contribuit și el substanțial la producția istorică: estimările plasează cantitatea extrasă la circa 125 de tone de aur din peste 20 de structuri mineralizate. Geologul Kamen Kouzmanov și colaboratorii săi consideră că în zonă mai există circa 33,6 tone de aur neexploatat.
🗞️ Citește și Acestea
Alte perimetre aurifere importante se găsesc în județele Hunedoara și Certeju de Sus, cu rezerve ce rămân să fie cuantificate mai precis. În total, sunt cunoscute peste 140 de zăcăminte în care aurul este principalul metal și peste 90 de perimetre unde apare ca produs secundar.
De la romani la Imperiul Austriac: o lungă istorie a mineritului aurifer.
Exploatarea aurului din Munții Apuseni datează din Antichitate. Romanii au organizat exploatări sistematice după cucerirea Daciei, în zone precum Alburnus Maior (Roșia Montană), Ampellum (Zlatna) și Auraria Minor (Abrud). Activitatea minieră a continuat în Evul Mediu și a cunoscut o relansare în epoca Imperiului Austriac, când au fost introduse tehnici moderne de extracție.
Secolul XX a adus naționalizarea minelor și extinderea lor, însă după 1990 exploatările au fost considerate neviabile economic și au fost închise treptat. Ultimele mine aurifere au încetat activitatea la mijlocul anilor 2000, după ani de declin al producției.
Zăcămintele nu sunt epuizate,Roșia Montană rămâne în dezbatere.
Chiar dacă mineritul aurifer a fost stopat, resursele subsolului nu au fost valorificate integral. Proiectul de la Roșia Montană, cel mai dezbătut din istoria recentă a mineritului românesc, viza extragerea a peste 300 de tone de aur și 1.600 de tone de argint.
Specialiștii subliniază că noile descoperiri din Munții Apuseni ar putea readuce în discuție exploatarea aurului într-un cadru legal și de mediu actualizat. Decizia privind viitorul acestor resurse rămâne o temă politică și economică deschisă pentru România.
