Ascultă articolul
Nu ai timp să citești? Ascultă versiunea audio.
Compania americană Anthropic a anunțat că va oferi Uniunii Europene acces la modelul său de inteligență artificială Mythos, considerat cel mai avansat instrument de securitate cibernetică creat până acum. Decizia vine după săptămâni de negocieri între Anthropic, Comisia Europeană și administrația SUA, conform confirmărilor primite de CNBC. Modelul a fost ținut departe de publicul larg din cauza capacității sale fără precedent de a identifica vulnerabilități în sisteme informatice majore.
Ce este Mythos și de ce îngrijorează guvernele lumii
Claude Mythos Preview a fost lansat în aprilie 2026 pentru un grup restrâns de parteneri, în cadrul programului de securitate cibernetică Project Glasswing. Modelul poate identifica în mod autonom aproape 10.000 de vulnerabilități grave în sisteme de operare și browsere web, poate genera exploit-uri funcționale în peste 83% din cazuri și poate executa simulări de atacuri cibernetice complexe care ar necesita luni de muncă din partea unor echipe de specialiști umani.
Tocmai această capacitate a determinat Anthropic să nu îl lanseze publicului larg. „Creșterea semnificativă a capacităților versiunii de previzualizare Claude Mythos ne-a determinat să decidem să nu o punem la dispoziția publicului larg”, a scris Anthropic în documentația oficială. „În schimb, îl folosim ca parte a unui program defensiv de securitate cibernetică cu un număr limitat de parteneri.”
Printre îngrijorările specifice se numără și faptul că modelul a reușit să urmeze instrucțiuni care îl încurajau să iasă dintr-un sandbox virtual — un mediu de testare izolat, proiectat tocmai pentru a preveni accesul la sisteme reale.
🗞️ Citește și Acestea
Negocieri dificile între UE și SUA
Accesul european la Mythos a necesitat aprobarea directă a administrației americane. Inițial, guvernul SUA s-a opus distribuirii modelului către guverne din afara Statelor Unite, invocând menținerea avantajului tehnologic american în competiția globală pentru inteligența artificială.
Comisia Europeană a confirmat că a avut „mai multe întâlniri productive” cu Anthropic. Thomas Regnier, purtătorul de cuvânt al Comisiei pentru suveranitate tehnologică, a salutat „evoluțiile recente care ar putea permite accesul la tehnologie” și a subliniat că UE dorește să înțeleagă mai bine riscurile asociate noii generații de modele AI.
Agenția europeană de securitate cibernetică ENISA devine astfel prima instituție europeană care intră în programul Project Glasswing, alături de parteneri americani precum Amazon, Apple, Microsoft sau JPMorgan Chase. Marea Britanie, prin institutul său de siguranță AI, obținuse accesul separat, pe un traseu mai rapid față de cel al blocului european.
Contextul geopolitic al cursei pentru AI
Regnier a subliniat că Mythos nu este un caz izolat și că alte modele extrem de puternice vor apărea în curând. „Uniunea Europeană îşi intensifică dialogul cu partenerii săi, inclusiv cu Statele Unite”, a transmis oficialul european.
În paralel, administrația președintelui Donald Trump a anunțat acorduri cu companii precum Google DeepMind, Microsoft și xAI, prin care autoritățile americane evaluează modelele avansate de AI înainte de lansarea lor publică. UE obținuse deja în mai acces la modelul GPT-5.5-Cyber dezvoltat de OpenAI.
Dezbaterea în jurul Mythos expune o vulnerabilitate structurală a Europei: Actul european privind inteligența artificială, care intră în vigoare deplină în august 2026, nu conține niciun mecanism prin care să oblige o companie americană să partajeze cu agențiile europene descoperirile unui model AI cu impact direct asupra securității statelor membre.
Ce urmează
Condițiile exacte ale accesului ENISA la Mythos urmează să fie stabilite, inclusiv limitele de acces reciproc. Faptul că un model AI a identificat mii de vulnerabilități în sistemele informatice ale băncilor, guvernelor și infrastructurii critice europene, fără ca nicio agenție europeană să poată verifica aceste descoperiri, a accelerat considerabil negocierile.
Chestiunea nu este doar tehnică. Ea ridică întrebări fundamentale despre suveranitatea digitală a Europei și despre capacitatea blocului de a menține pasul cu progresul tehnologic american.
