Ascultă articolul
Nu ai timp să citești? Ascultă versiunea audio.
România adoptă în 2026 o nouă lege a salarizării unitare în sectorul public, cu aplicare din 2027. Experiența Ungariei, care a aplicat reforme salariale etapizate în ultimii ani, oferă un studiu de caz relevant, mai ales în privința unui risc adesea ignorat: creșterile inegale pot rezolva unele decalaje, dar în creeaza altele noi, potrivit Digi24.
Ungaria: reforme pe categorii, cu rezultate mixte
Experiența Ungariei arată că majorările acordate succesiv, pe categorii profesionale, au schimbat ierarhia veniturilor din sectorul public. Medicii au beneficiat de creșteri salariale consistente, motivate de exodul personalului medical, iar profesorii au recuperat și ei o parte din decalajele istorice. Alte categorii, precum angajații din poliție sau administrație, au înregistrat evoluții mult mai lente.
Rezultatul a fost o creștere generală a salariilor, dar și adâncirea diferențelor dintre profesii. Analiza prezentată de presa maghiară, citată de Rador Radio România, arată că reformele salariale nu produc efecte uniforme, iar distribuția majorărilor poate reconfigura semnificativ raporturile dintre diferitele categorii de angajați ai statului.
Concluzia studiului de caz maghiar: succesul unei reforme salariale nu se măsoară doar prin sumele plătite, ci și prin capacitatea sistemului de a menține un echilibru perceput ca echitabil de toate categoriile vizate.
🗞️ Citește și Acestea
Modelul românesc: raport de 1 la 8 și ierarhie unică
Noua lege a salarizării din România pornește de la o filozofie diferită față de modelul ungar. Documentul, prezentat de ministrul interimar al Muncii, Dragoș Pîslaru, introduce o arhitectură unitară bazată pe coeficienți de salarizare și o ierarhizare clară a funcțiilor din sectorul public.
Una dintre prevederile centrale este limitarea diferențelor salariale printr-un raport maxim de 1 la 8 între salariul minim și cel maxim din sistemul bugetar. Practic, cel mai mare salariu de bază din sector nu poate depăși de opt ori cel mai mic salariu de bază.
Alte elemente ale reformei includ evaluarea funcțiilor în funcție de complexitate, responsabilitate, condiții de muncă și competențe necesare. Legea prevede și eliminarea a 87 din cele 151 de sporuri existente în prezent, inclusiv indemnizația de hrană, care va fi inclusă în salariul de bază.
Reforma este și un angajament european: adoptarea legii până la 1 iulie 2026 este un jalon din PNRR, iar nerespectarea termenului ar putea atrage pierderea a circa 700 de milioane de euro. Legea va intra în vigoare la 1 ianuarie 2027 și vizează peste 1,2 milioane de angajați din sectorul public.
Acordul politic: PSD, PNL, USR și UDMR semnează angajamentul
Adoptarea legii a fost posibilă după ce patru partide majore, PSD, PNL, USR și UDMR, au semnat un acord politic sub medierea Administrației Prezidențiale. Acordul prevede că niciun angajat public nu va înregistra o scădere a venitului total ca efect al aplicării noii legi, iar cheltuielile totale cu salariile în 2027 nu vor depăși nivelul din 2026 cu mai mult de 8 miliarde de lei.
Totodată, partidele s-au angajat să nu mai modifice ulterior legea prin excepții pentru categorii profesionale. Această ultimă promisiune vizează tocmai una dintre vulnerabilitățile sistemului actual, construit prin zeci de corecții punctuale, derogări și hotărâri judecătorești.
Marea provocare: echitatea percepută între profesii
Cazul Ungariei sugerează că adevărata miză nu este adoptarea reformei, ci implementarea ei în condiții de echitate reală. Atunci când anumite profesii primesc majorări substanțiale într-un interval scurt, iar altele avansează mult mai lent, pot apărea tensiuni și nemulțumiri chiar în interiorul sectorului public.
Semnalele există deja și în România: sindicaliștii din sănătate au protestat față de actuala formă a proiectului, susținând că reduce veniturile angajaților din sistem. Autoritățile au răspuns că urmăresc echitate, predictibilitate și disciplină bugetară, iar premierul interimar Bolojan a anunțat că va solicita Comisiei Europene aprobarea unei aplicări etapizate a creșterilor salariale.
Din această perspectivă, lecția Ungariei nu este una de succes sau eșec, ci de prudență: reformele salariale produc efecte pe termen lung, iar adevăratul test nu va veni la votul din Parlament, ci în primii ani de aplicare a noii grile.
