Un studiu recent realizat de Transparency International EU și prezentat de Euronews dezvăluie realitatea incomfortabilă a câștigurilor europarlamentarilor: aproape 30% dintre cei 720 de deputați europeni încasează anual peste 6,3 milioane de euro din activități externe.
Surprinzător, România se remarcă prin două poziții în top 10, demonstrând că aleșii români știu să valorifice mandatul european.
Doi români în fruntea clasamentului european
Românul Gheorghe Piperea, europarlamentar AUR din grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni, domină categoric acest clasament cu venituri externe de 657.000 de euro anual. Suma provine în principal din activitatea sa de avocat, prin firma „Piperea & Asociații”, specializată în drept comercial și protecția consumatorilor.
Pe locul doi în România și în top 10 european se află Daniel Buda (PNL), europarlamentar cu experiență de 10 ani la Bruxelles. Buda câștigă peste 21.000 de euro lunar brut din activități externe, din care peste 10.000 de euro provin din serviciile notariale și din creșterea ovinelor – deține 179 de ovine. Aceasta demonstrează diversificarea surselor de venit ale europarlamentarilor români.
Performanța europarlamantarilor români
România trimite 33 de europarlamentari la Bruxelles, iar faptul că doi dintre aceștia se află în top 10 mondial al veniturilor externe arată o capacitate remarcabilă de valorificare a mandatului european. În timp ce salariul oficial al unui europarlamentar este de aproximativ 7.300 de euro net lunar plus diverse indemnizații, românii au demonstrat creativitate în identificarea surselor suplimentare de venit.
🗞️ Citește și Acestea
Piperea este profesor universitar la Universitatea din București, unde predă cursuri de drept comercial. Cariera sa a fost marcată de procese împotriva băncilor pentru comisioane considerate abuzive și de promovarea legii dării în plată. În 2017, a ocupat funcția de consilier onorific al premierului Mihai Tudose, iar în vara lui 2023 s-a alăturat partidului AUR.
Clasamentul îl poziționează pe Piperea înaintea medicului francez Laurent Castillo și a italianului Roberto Vannacci. În top 10 sunt exclusiv europarlamentari de dreapta, ceea ce reflectă o anumită orientare politică în ceea ce privește activitățile economice externe ale aleșilor europeni.
Studiul evidențiază o problemă mai largă: deputații europeni lucrează pentru grupuri de lobby din domeniul agricol, în consultanță auto și pentru mari companii financiare. Financial Times a documentat recent că europarlamentarii câștigă din activități de lobby, iar această practică ridică semne de întrebare despre independența procesului legislativ. Exemple concrete includ Stefan Köhler și Christine Singer, care primesc mii de euro lunar de la Asociația Fermierilor Bavarezi, deși activează în comisii parlamentare pentru agricultură și mediu.
Raphaël Kergueno de la Transparency International susține că „declarațiile trebuie verificate în mod proactiv de Parlamentul European sau de un organism extern, cu aplicarea de sancțiuni pentru încălcarea codului de conduită”. Deși activitățile sunt legale și declarate public, criticii consideră că reglementările actuale sunt insuficiente pentru prevenirea conflictelor de interese.
Performanța excepțională a României în acest clasament – cu doi aleși în top 10 mondial – ridică întrebări importante despre echilibrul dintre activitățile private și responsabilitățile publice. Cazurile Piperea și Buda ilustrează o realitate mai amplă din Parlamentul European, unde veniturile externe ale deputaților pot influența prioritățile politice.
În contextul în care România trimite 33 de europarlamentari la Bruxelles, succesul economic al acestor doi reprezintă atât o realizare, cât și o provocare pentru transparența procesului legislativ european. Organizația Transparency International pledează pentru reguli mai stricte, mai ales după scandalul „Qatargate” care a zdruncinat încrederea în instituțiile europene. Organizația propune înființarea unui organism extern de monitorizare și aplicarea de sancțiuni efective pentru încălcarea codului de conduită. Problema nu este existența acestor venituri, ci lipsa unui control efectiv care să garanteze că interesul public rămâne prioritar în procesul decizional european.
