Ascultă articolul
Nu ai timp să citești? Ascultă versiunea audio.
Europarlamentarul Gheorghe Piperea susține că o mare parte din finanțarea ONG-urilor din fonduri europene și naționale ajunge la activități de advocacy, nu la servicii sociale, potrivit HotNews, care a relatat separat o concluzie critică a Curții Europene de Conturi privind transparența.
Ce acuză Piperea.
Piperea, ales pe lista AUR și membru al grupului ECR, afirmă că Uniunea Europeană și statele membre finanțează direct și indirect mii de ONG-uri prin bugetul multianual, fonduri de coeziune și programe precum Horizon. Sumele sunt, spune el, de ordinul miliardelor de euro anual.
El recunoaște că o parte din bani merge către servicii sociale, mediu, cercetare sau ajutor umanitar. Critica lui vizează restul: advocacy, monitorizare, fact-checking și campanii pe migrație, climă, egalitate de gen sau stat de drept, potrivit StiriPeSurse.
Cele trei critici din spațiul politic european.
Eurodeputatul rezumă obiecțiile formulate de partide din grupurile ECR și Patriots și de unele guverne naționale. Prima este dependența de granturi publice, care creează un cerc în care ONG-urile fac lobby pentru politici ce le aduc mai mulți bani.
🗞️ Citește și Acestea
A doua privește lipsa de transparență la subcontractare și salarii, plus „ușa rotativă” dintre conducerea ONG-urilor și funcțiile înalte din instituții. A treia se referă la organizații finanțate public care ar fi participat la campanii împotriva opoziției sau ar fi etichetat poziții legitime drept dezinformare.
Ce a constatat Curtea de Conturi a UE.
Un punct de sprijin pentru criticii de transparență există în audit. Uniunea a acordat 7,4 miliarde de euro ONG-urilor în perioada 2021-2023, dar informațiile publice despre beneficiari și despre utilizarea sumelor sunt incomplete, a declarat Curtea Europeană de Conturi, potrivit HotNews.
Auditorul principal Laima Andrikiene a spus că „finanțarea UE pentru ONG-uri este prea opacă”. Raportul arată și că Comisia nu a dezvăluit clar informațiile pe care le deține despre activitățile de advocacy pe care ONG-urile le desfășoară cu bani europeni.
Un raport special mai vechi al Curții, disponibil în limba română, ajunsese deja la o concluzie apropiată: Comisia nu făcuse dovada unei transparențe suficiente în execuția fondurilor UE de către ONG-uri, potrivit documentului publicat de Curte.
Unde se oprește auditul și unde începe acuzația politică.
Auditul privind finanțarea ONG-urilor vorbește despre opacitate și informații incomplete, ceea ce poate fi verificat în document. Nu susține că fondurile ar fi fost folosite pentru manipularea alegătorilor, iar acest pas aparține declarațiilor lui Piperea. Distincția este importantă pentru oricine citește cele două documente împreună.
Același dosar a avut o dimensiune juridică în alt stat. Asociația Contribuabililor din Europa a depus plângeri împotriva fostului comisar Virginijus Sinkevičius și a lui Frans Timmermans, susținând că 7 miliarde de euro au ajuns la ONG-uri fără supraveghere suficientă. Sinkevičius a respins acuzațiile, numind plângerea „complet motivată politic”, iar potrivit lui nicio anchetă nu a fost deschisă, conform LRT.
Ce spun ONG-urile și Comisia.
Pe tema finanțării ONG-urilor, Digi24 a relatat că Executivul european a admis că unele contracte cu ONG-uri includeau ceea ce considera „activități de lobby nejustificate”. Comisia a comunicat deja organizațiilor că nu mai POT folosi granturi explicit pentru lobby, iar ONG-urile avertizează că reducerea finanțării ar slăbi vocea societății civile în fața lobby-ului comercial, potrivit Digi24.
Până la momentul redactării nu am găsit o reacție oficială a Comisiei sau a ONG-urilor la postarea lui Piperea.
Ce rămâne de verificat.
Piperea cere reguli mai stricte pentru banii publici, publicarea beneficiarilor și evaluarea independentă a rezultatelor. Prima cerință coincide cu recomandările Curții de Conturi, dar acuzațiile de manipulare și afirmațiile despre o rețea de grupuri ONG controlate de foști oficiali nu sunt susținute de documentele citate aici. Finanțarea ONG-urilor rămâne, deci, un subiect cu o parte documentată, transparența, și una politică, intențiile.
