Ascultă articolul
Nu ai timp să citești? Ascultă versiunea audio.
Președintele Emmanuel Macron se confruntă cu o slăbire dramatică a influenței Franței în Uniunea Europeană, după ce țara sa a fost pusă în minoritate la votul pentru tratatul comercial cu Mercosur, potrivit Stiripesurse.ro. Episodul marchează primul caz de această natură în ultimii 25 de ani, evidențiind că vorbele lui Macron nu mai angajează decât propria persoană și că Parisul nu mai controlează dinamica europeană.
Franța, respinsă la votul pentru Mercosur.
Vineri, 9 ianuarie, Franța a votat împotrivă tratatului comercial care va lega UE de Mercosur (Argentina, Brazilia, Bolivia, Paraguay, Uruguay), alături de Polonia, Ungaria, Irlanda și Austria. Toate aceste țări și-au motivat refuzul prin considerente agricole, însă nu au reușit să atingă „minoritatea de blocaj”, care necesită fie 13 țări din 27, fie state reprezentând peste 35% din populația europeană.
Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, va putea astfel să semneze tratatul în Paraguay, probabil sâmbătă 17 ianuarie. Decizia vine după ce alte națiuni care aveau rezerve – Italia, România și Țările de Jos – și-au retras obiecțiile în urma numeroaselor garanții obținute de Paris și s-au alăturat majorității calificate.
Precedent din 2001.
Pentru a găsi un precedent al Franței puse în minoritate în UE, trebuie să ne întoarcem până în 2001, acum douăzeci și cinci de ani. Atunci, Franța se opusese regulamentului „Totul în afară de arme”, care elimina barierele tarifare pentru cele mai sărace țări, iar considerentele agricole (bananele din teritoriile de peste mări) au prevalat.
🗞️ Citește și Acestea
„În mod obișnuit, Parisul reușește întotdeauna să se afle în majorități, inclusiv acceptând să piardă pe anumite puncte, ceea ce demonstrează finețea sa diplomatică și, mai ales, dorința de a exercita un leadership în Europa”, subliniază analiza publicată de Liberation și preluată de Rador Radio România.
Blocaj politic intern paralizează diplomația.
Un diplomat de rang înalt recunoaște că „în climatul politic francez actual, era imposibil să votăm pentru”. Când o rezoluție împotriva acestui acord, depusă de La France Insoumise (LFI), este votată de 245 de deputați – aproape toți cei prezenți la Adunarea Națională pe 27 noiembrie – aceasta devine o realitate politică care constrânge acțiunea externă.
Un consilier al șefului statului a recunoscut fără ocolișuri că există „o respingere politică unanimă” a acordului în Franța, constatând astfel că autoritățile politice au urcat prea sus în copacul refuzului și nu mai pot coborî fără pagube. Niciun partid francez nu își asumă apărarea acestui acord, iar opinia publică este ostilă.
Tăcerea câștigătorilor și vidul de leadership.
Problema este agravată de tăcerea profundă păstrată de viitorii câștigători ai acestui acord – sectorul vinurilor și băuturilor spirtoase, lapte, indicații geografice protejate, dar mai ales industria și serviciile. O diferență majoră față de episodul din 1992, când partidele de guvernământ și-au asumat responsabilitățile în fața Blair House.
„Acest episod va lăsa urme: în ochii europenilor și ai restului lumii, este acum limpede că Emmanuel Macron nu mai are greutate pe scena internă și că vorbele sale nu mai angajează decât propria persoană”, subliniază sursa citată. Slăbirea poziției Franței lasă Europa fără leadership în fața Statelor Unite, a Chinei și a Rusiei, Germania nefiind capabilă să ocupe singură locul rămas vacant.
Germania, blocată instituțional.
Analiza evidențiază o diferență majoră față de Germania, blocată într-o organizare instituțională complexă, unde cancelarul nu poate decide fără acordul majorității sale și chiar al landurilor în domeniile care țin de competențele acestora. Aceasta a devenit acum și situația Franței, unde președintele se confruntă cu un Parlament fragmentat și o opoziție masivă.
Diplomații experimentați trebuie să-și scormonească memoria pentru a găsi situații similare. La sfârșitul lui 1992, guvernul socialist condus de Pierre Bérégovoy amenințase să recurgă la compromisul de la Luxemburg, care acordă un drept de veto țărilor ce consideră că unul dintre „interesele lor esențiale” este în joc. În cele din urmă, după numeroase răsturnări, acordul a fost ratificat.
Progresele diplomatice, insuficiente politic.
În ultimele săptămâni, Franța obținuse garanții importante: instituirea unui nou model de import agricol, măsuri de salvgardare, interzicerea pesticidelor periculoase, excluderea îngrășămintelor din taxa pe carbon la frontiere și creșterea bugetului agricol cu 45 de miliarde euro pentru perioada 2028-2034.
„Tocmai de aceea Italia, România și Țările de Jos s-au alăturat în cele din urmă majorității”, confirmă Jean-Luc Demarty, fost director general responsabil de comerțul exterior în cadrul Comisiei Europene. Însă aceste progrese diplomatice s-au dovedit insuficiente pentru a schimba realitatea politică internă din Franța.
Implicații pentru viitorul european.
Slăbirea Franței survine într-un moment critic pentru Europa, care trebuie să facă față provocărilor multiple: tensiunile cu China și Rusia, reorientarea strategică a Statelor Unite sub administrația Trump și necesitatea de a construi o autonomie strategică europeană.
Absența unui leadership clar franco-german pune sub semnul întrebării capacitatea UE de a acționa unitar pe scena internațională și de a-și apăra interesele economice și geopolitice în fața marilor puteri globale.
