Ascultă articolul
Nu ai timp să citești? Ascultă versiunea audio.
Curtea Constituțională a României a respins obiecția de neconstituționalitate formulată împotriva legii de aprobare a OUG nr. 21/2026, actul normativ prin care Guvernul a modificat cadrul de aplicare a instrumentului european SAFE, potrivit motivării publicate de CCR. Decizia, pronunțată cu majoritate de voturi pe 4 iunie 2026, a stârnit controverse, un judecător formulând opinie separată și acuzând că ordonanța conține reglementări din domenii diferite, „lipite” artificial sub aceeași urgență.
Curtea a fost chemată să tranșeze o întrebare cu implicații constituționale importante: cât de departe poate merge Guvernul cu o ordonanță de urgență atunci când o justificare reală există, dar este folosită pentru a acoperi și alte domenii de reglementare?
Ce este OUG SAFE și de ce a ajuns la CCR.
SAFE este instrumentul european prin care Uniunea Europeană pune la dispoziția statelor membre împrumuturi de până la 150 de miliarde de euro pentru investiții rapide în apărare. România figurează cu o alocare de 16,68 miliarde de euro în cadrul acestui instrument.
OUG nr. 21/2026 nu s-a limitat însă la domeniul apărării. Pe lângă modificările privind SAFE, ordonanța a introdus și reglementări privind PNRR, administrația publică locală, numărul de posturi din comune, depunerea jurământului de către aleșii locali și ocuparea unor funcții publice cu timp parțial.
🗞️ Citește și Acestea
Sesizarea a fost formulată de 53 de deputați aparținând grupurilor S.O.S. România, AUR, Uniți pentru România, precum și de deputați neafiliați. Aceștia au susținut că Guvernul a făcut o „extindere prin contagiune”_ a urgenței, folosind o urgență reală în materia SAFE pentru a introduce și norme din zone complet diferite.
CCR, cu majoritate: termenele SAFE și PNRR justifică o abordare integrată.
Curtea Constituțională a respins critica autorilor sesizării. Opinia majoritară a pornit de la ideea că anul 2026 este unul critic pentru două mari instrumente europene simultane: pentru SAFE, termenul-limită de semnare a contractelor eligibile era 30 mai 2026, iar pentru PNRR, termenul de finalizare a reformelor și investițiilor este 31 august 2026.
Judecătorii majoritari au acceptat argumentul Guvernului potrivit căruia blocajele administrative la nivel local, lipsa de personal în primăriile cu proiecte PNRR sau problemele procedurale în funcționarea consiliilor locale ar putea afecta absorbția fondurilor europene.
Curtea a reținut că măsurile privind prelungirea contractelor PNRR, rolul agențiilor de dezvoltare regională, exceptarea temporară a unor comune de la reducerea cu 30% a posturilor și modificările din Codul administrativ au o legătură funcțională cu obiectivul general al ordonanței: evitarea pierderii fondurilor europene.
CCR a mai respins și argumentul că ordonanța afectează autonomia locală sau regimul instituțiilor fundamentale, apreciind că dispozițiile introduc doar „măsuri de suport structural”_, nu modificări structurale.
Opinia separată: urgența SAFE nu poate acoperi PNRR și Codul administrativ.
Judecătorul Gheorghe Stan a formulat opinie separată, mergând în direcție opusă. El susține că obiecția de neconstituționalitate trebuia admisă și că articolele II-V din OUG 21/2026 trebuiau declarate neconstituționale.
Primul argument privește principiul unicității reglementării: un act normativ trebuie să aibă un singur domeniu de reglementare, iar normele conexe sunt permise doar dacă sunt indispensabile scopului urmărit. Din această perspectivă, doar art. I are legătură reală cu SAFE, în timp ce art. II-V reglementează domenii distincte.
Judecătorul acceptă că argumentele geopolitice și financiare pot justifica urgența pentru partea strict legată de apărare și SAFE. Dar, în opinia sa, aceeași justificare nu poate fi extinsă automat și asupra PNRR, administrației locale sau Codului administrativ.
Concluzia opiniei separate este directă: Guvernul nu a explicat de ce aceste modificări trebuiau adoptate prin ordonanță de urgență și de ce nu puteau urma procedura parlamentară obișnuită.
Miza mai largă: ce precedent creează decizia CCR.
Dincolo de soarta OUG 21/2026, decizia este importantă pentru că validează o abordare pragmatică în care Guvernul poate grupa mai multe măsuri dintr-un singur act normativ, dacă acestea converg spre un scop comun.
Opinia separată avertizează că o astfel de logică poate slăbi exigențele constituționale și poate permite atașarea unor teme administrative sau bugetare la o urgență reală, dar limitată.
Decizia nr. 589 din 4 iunie 2026 este definitivă și general obligatorie, iar OUG SAFE rămâne în vigoare în întregul său.
–
