Ascultă articolul
Nu ai timp să citești? Ascultă versiunea audio.
O instalație de artă contemporană dedicată istoriei comunității LGBTQ+ a apărut în Parcul Botanic din Timișoara, în cadrul Bienalei de Arhitectură Beta, și a stârnit controverse în oraș, potrivit RomaniaTV.net. Judecătoarea Adriana Stoicescu, de la Tribunalul Timiș, a reacționat dur pe Facebook.
Ce reprezintă instalația „The Bench”
Proiectul, semnat de artistul spaniol Carlos Pena, constă în mai multe bănci din Parcul Botanic tapițate cu vinil negru, material folosit frecvent în cluburile gay leather. Lucrarea pornește de la rolul istoric al parcului ca loc de întâlnire discretă pentru persoane queer, în perioada în care zona nu era iluminată public.
„Lipsa iluminatului l-a transformat într-un loc discret de cruising, unde persoanele queer puteau găsi intimitate și conexiuni”, a explicat artistul, potrivit descrierii oficiale a proiectului. Odată cu apariția aplicațiilor de dating și, ulterior, cu iluminarea parcului, această utilizare s-ar fi redus considerabil.
Instalația face parte din programul celei de-a șasea ediții Beta, un proiect al Ordinului Arhitecților din România, finanțat de Municipiul Timișoara prin Centrul de Proiecte și cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Bienala rulează din 4 septembrie și rămâne deschisă publicului până în luna octombrie.
🗞️ Citește și Acestea
Reacția judecătoarei Adriana Stoicescu
Fostă președintă a Tribunalului Timiș, Stoicescu s-a remarcat în trecut prin poziții publice critice la adresa comunității LGBTQ+, inclusiv printr-un mesaj din 2021 în care compara membrii comunității cu niște „specimene”, după ce Primăria Timișoara finanțase un festival Pride.
De această dată, judecătoarea a publicat pe Facebook un mesaj în care numește instalația o formă de „mizerie” și susține că orașul își pierde identitatea. „Scârbă e un cuvânt prea blând”, a scris Stoicescu, potrivit Gândul.
Postarea a strâns rapid reacții pe rețelele sociale, majoritatea în aceeași notă critică, potrivit Sursa de Vest. Alți comentatori au descris lucrarea drept „mobilier de bordel”, în timp ce un utilizator a cerut o „deratizare completă” a conducerii Primăriei.
Ediția Beta 2026 și tema „In Practice”
Bienala din acest an, curatoriată de arhitecții Andreas Kofler și Tudor Vlăsceanu, e construită în jurul temei „In Practice, as opposed to in theory” și cuprinde peste 40 de proiecte din 15 țări, găzduite în fosta clădire a Liceului „Ion Mincu” și în spații publice din oraș, printre care și Parcul Botanic.
Nu toți criticii instalației au recurs la un limbaj la fel de dur precum cel al judecătoarei Stoicescu. Artistul timișorean Corneliu Vaida a comentat, de asemenea, proiectul, spunând că nu se pricepe suficient la artă contemporană pentru a-i descifra mesajul, dar că, personal, instalația i se pare „mai degrabă grețoasă decât artistică”.
Un nou episod dintr-un tipar mai vechi la Timișoara
Nu este prima dată când un proiect de artă contemporană din spațiul public timișorean provoacă un asemenea val de reacții. Cu câțiva ani în urmă, expunerea unor mulaje de organe sexuale masculine, alături de cruci, în zona Pieței 700, a stârnit o revoltă similară printre cetățeni, deși artiștii implicați o revendicau drept operă de artă.
Reacția judecătoarei Stoicescu se leagă direct și de un episod din 2021, când Primăria Timișoara, condusă atunci ca și acum de Dominic Fritz, a alocat fonduri pentru un festival Pride, în timp ce alte evenimente locale, precum Festivalul Inimilor, nu au primit finanțare similară. Magistrata reacționase și atunci extrem de dur pe Facebook, iar postarea de acum reia, în esență, aceeași linie critică față de politicile locale legate de comunitatea LGBTQ+.
Dincolo de disputa estetică, rămâne o întrebare pe care comentariile publice o ating rar direct: cine decide, într-un parc finanțat și din bani publici, ce narațiune despre istoria orașului merită expusă. Administrația locală nu a comunicat, până la acest moment, o poziție oficială separată față de reacția judecătoarei Stoicescu.
Controversa arată, în orice caz, că un simplu proiect de mobilier urban poate readuce în discuția publică o tensiune mai veche a orașului, între spațiul revendicat ca simbol al toleranței și cel perceput de o parte a locuitorilor drept o formă de impunere ideologică.
