Ascultă articolul
Nu ai timp să citești? Ascultă versiunea audio.
Leonardo Badea, prim-viceguvernatorul Băncii Naționale a României, avertizează că menținerea unor deficite bugetare primare peste nivelul de stabilizare a datoriei publice creează riscul unor ajustări fiscale viitoare dificil de susținut, potrivit Financial Intelligence.
Depășirea pragului critic de 60% din PIB.
România a intrat într-o etapă fără precedent în era post-decembristă: depășirea pragului de 60% din PIB stabilit de criteriile de la Maastricht pentru datoria publică. „Asigurarea stabilizării raportului datorie publică/PIB într-un orizont cât mai apropiat reprezintă o condiție necesară pentru consolidarea sustenabilității fiscale și pentru reducerea vulnerabilităților macrofinanciare”, subliniază Badea în articolul său despre stabilizarea datoriei publice.
Analizele bazate pe datele AMECO indică că stabilizarea datoriei publice este compatibilă cu un deficit bugetar primar de aproximativ 1% din PIB. Problema este că deficitele bugetare primare anticipate pentru perioada 2026-2027 depășesc acest nivel de stabilizare, inducând o dinamică ascendentă a raportului datorie/PIB, potrivit Economedia.
Condiții de finanțare nefavorabile.
„Menținerea, pe termen mediu, a unor deficite bugetare primare peste nivelul compatibil cu stabilizarea datoriei implică riscul acumulării unor necesități de ajustări fiscale viitoare mai ample, sub forma unor excedente primare persistente, dificil de susținut din perspectivă economică și instituțională”, avertizează prim-viceguvernatorul BNR.
🗞️ Citește și Acestea
Estimările disponibile arată că, deși România s-ar putea plasa pe locul al treilea în regiune din perspectiva raportului datorie publică/PIB, condițiile de finanțare vor fi mai nefavorabile decât în Ungaria și Polonia. Costurile cu dobânzile sunt prognozate a fi mai ridicate în cazul României decât în alte economii din regiune, amplificând vulnerabilitatea fiscală.
Comparație cu alte țări din regiune.
România deține 8,1% din terenul agricol al UE, dar produce mult sub potențial. Polonia, cu doar 9% din terenul agricol utilizat, produce 16% din fructele și 8% din legumele UE27. Datoria publică a României este estimată să atingă 61,1% în 2026 și 62,7% în 2027, conform proiecțiilor bazate pe datele AMECO.
„O creștere pe termen scurt a datoriei publice poate fi acomodată foarte diferit în România spre deosebire de alte țări din regiune și poate conduce și la alte externalități negative pentru mediul de afaceri și sectorul economic real”, menționează Leonardo Badea. România intră în categoria țărilor cu o datorie publică de peste 60% din PIB, ceea ce modifică fundamental constrângerile de politică fiscală.
Riscul excedentelor primare.
Orice situare a deficitului bugetar primar peste nivelul care stabilizează dinamica datoriei publice raportată la PIB ar putea crea, într-un orizont mediu de timp, situația în care vor trebui să existe ajustări viitoare sub forma unor excedente primare. „Amânarea acestui proces ar conduce la un nivel mai ridicat al datoriei, ceea ce ar face necesare, ulterior, realizarea unor surplusuri bugetare primare, dificil de susținut în mod persistent”, avertizează Badea.
Diferențialul r-g (rata dobânzii minus rata de creștere economică) rămâne relativ favorabil în comparație cu alte economii din Europa Centrală și de Est. Totuși, acest avantaj nu compensează deficitele bugetare primare anticipate, care depășesc nivelul implicit de stabilizare pentru perioada 2026-2027.
Necesitatea unei consolidări fiscale.
Contextul excepțional creat de pandemia de COVID-19 și războiul din Ucraina a contribuit la majorarea datoriei publice în Europa Centrală și de Est. România se află însă într-o poziție mai vulnerabilă structural decât țările comparabile, atât din cauza unui nivel mai ridicat al ratelor costului datoriei, cât și a unui ritm mai redus de creștere economică reală.
Obținerea stabilizării dinamicii raportului datorie publică/PIB într-un orizont cât mai apropiat este esențială pentru consolidarea sustenabilității fiscale și reducerea vulnerabilităților macrofinanciare din țara noastră. Alternativa ar fi ajustări fiscale viitoare mai ample, dificil de susținut din perspectivă economică și instituțională.
