Ascultă articolul
Nu ai timp să citești? Ascultă versiunea audio.
Autoritățile locale din România au de recuperat zeci de milioane de lei din amenzi aplicate pentru prostituție, însă perspectivele de încasare sunt aproape inexistente. Persoanele sancționate nu au bunuri executabile, nu au venituri oficiale și refuză munca în folosul comunității, transformând aceste sume în creanțe aproape imposibil de colectat.
Sume uriașe pe hârtie, fără speranță de recuperare.
De la dezincriminarea prostituției în februarie 2014, când a devenit contravenție în loc de infracțiune, volumul amenzilor neîncasate a crescut constant. La Drobeta Turnu Severin, autoritățile locale au în evidențe datorii de peste 6,5 milioane de lei provenite din sancțiuni pentru prostituție, potrivit Antena 3 CNN.
Există cazuri extreme: o singură persoană a acumulat amenzi de 1 milion de lei, iar cea mai veche amendă din evidențe datează din 1992. În Arad, situația este similară – aproximativ 30 de persoane au datorii care totalizează aproape 3 milioane de lei, cea mai mare restanță individuală ajungând la 243.047 de lei, conform Adevărul.
Marilena Mateescu, directorul Direcției Taxe și Impozite Locale din Drobeta, a explicat situația: „La nivelul Direcției sunt înregistrate un număr de 30 de persoane cu suma de 6.000.770 lei. Nu există o finalitate în această procedură de recuperare a amenzilor de natura acestui fenomen”.
🗞️ Citește și Acestea
Munca în folosul comunității, o alternativă rar aplicată.
Legislația permite înlocuirea amenzilor contravenț
ionale cu muncă în folosul comunității, o opțiune care teoretic ar putea rezolva problema creanțelor neîncasate. La Oradea, autoritățile au încercat să implementeze această soluție, desemnând locuri specifice pentru prestarea muncii.
„Principalele locuri unde este repartizată munca în folosul comunității, în aceste cazuri, sunt Mănăstirea Sfintei Cruci și Cimitirul Municipal”, a declarat Octavian Haragoș, purtător de cuvânt al Primăriei Oradea. Însă aplicarea practică rămâne minimă: în ultimii cinci ani, la Oradea au fost deschise doar 15 dosare pentru prestarea muncii comunitare.
Problema principală este că persoanele sancționate refuză această alternativă, știind că nu există consecințe juridice reale pentru neîndeplinire. Majoritatea sunt declarate insolvabile, ceea ce face imposibilă atât executarea silită, cât și aplicarea altor măsuri de constrângere.
Proiect de legalizare în Parlament: soluție sau controverse.
În ianuarie 2026, deputatul Ion Iordache (PNL) a depus în Parlament un proiect de lege pentru legalizarea și reglementarea prostituției, semnat de 18 parlamentari din PNL și PSD. Inițiativa propune autorizarea activității, controale medicale obligatorii și taxarea veniturilor, conform TVR Info.
„Am ales reglementarea în locul ipocriziei. Statul are obligația să reglementeze realitatea, nu să se prefacă că nu o vede în timp ce victimele sunt exploatate în umbră”, a argumentat Iordache. Proiectul prevede că activitatea s-ar desfășura doar în spații autorizate, situate la minimum 200 de metri de școli, lăcașuri de cult sau parcuri.
Patriarhia Română s-a opus ferm inițiativei. „Prostituția reprezintă o formă gravă de exploatare și tranzacționare a trupului omenesc în scop financiar”, au transmis reprezentanții BOR, citați de Curs de Guvernare. Biserica susține că legalizarea nu va elimina traficul de persoane și va normaliza exploatarea.
Expertiza europeană: modele diferite, rezultate mixte.
Experiența țărilor europene care au legalizat prostituția oferă lecții contradictorii. Germania a legalizat activitatea în 2002, oferind contracte de muncă și asigurări sociale, dar se confruntă în continuare cu trafic de persoane. Olanda a reușit o monitorizare mai strictă, însă fenomenul s-a mutat online și în apartamente private.
Modelul suedez are o abordare diferită: sancționează clientul, nu lucrătorul sexual. Deși prostituția stradală a scăzut, activitatea s-a deplasat în zone mai greu de controlat, potrivit rapoartelor EUROPOL.
Psihologul Mihai Copăceanu subliniază că România deține un record trist: „România este țara care, cel puțin în ultimii 20 de ani, a înregistrat în mod constant cea mai ridicată proporție de victime ale traficului de persoane”. Specialistul sugerează că legalizarea ar putea oferi instrumente de protecție și prevenție pentru victime.
Context istoric: de la legalitate la interzicere.
Înainte de 1949, prostituția era legală în România prin sistemul „caselor de toleranță”. Lucrătoarele sexuale erau obligate să aibă analize medicale la zi și un carnet în care erau trecuți clienții. După instaurarea regimului comunist, activitatea a fost interzisă complet.
În 2014, prostituția a fost dezincriminată, devenind contravenție sancționată cu amendă între 500-1.500 lei, conform Legii 61/1991. Tentative anterioare de legalizare, cum ar fi cea a lui Silviu Prigoană în 2011, au fost respinse masiv în Parlament: 225 de voturi împotrivă, 30 pentru și 28 abțineri.
