Ascultă articolul
Nu ai timp să citești? Ascultă versiunea audio.
Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, se confruntă cu o nemulțumire crescândă în marile cancelarii ale Uniunii Europene, după intervențiile sale în gestionarea crizei din Orientul Mijlociu, potrivit Mediafax. Mai mulți diplomați și oficiali europeni o acuză că a acționat fără un mandat clar din partea statelor membre, creând confuzie în politica externă a blocului comunitar.
Iritarea capitalelor europene față de Von der Leyen.
Potrivit unor discuții cu diplomați și oficiali citați de publicația Politico, mai multe guverne sunt nemulțumite de modul în care Von der Leyen a intervenit în primele zile ale conflictului dintre Statele Unite, Israel și Iran.
Criticii spun că președinta Comisiei Europene a purtat convorbiri cu lideri din statele Golfului și a emis declarații politice fără un acord prealabil al celor 27 de state membre. Unii diplomați consideră că aceste acțiuni creează confuzie, cu atât mai mult cu cât rolul de coordonare a politicii externe europene revine oficial Înaltului Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe, în prezent Kaja Kallas.
Una dintre declarațiile care a stârnit cele mai mari nemulțumiri a vizat sugestia schimbării regimului din Iran — o poziție sensibilă pe care mai multe capitale europene nu o împărtășesc și care, potrivit diplomaților, nu reflectă o poziție comună a Uniunii.
Comisia Europeană respinge acuzațiile.
Reprezentanții Comisiei Europene au ripostat criticilor, susținând că Von der Leyen își exercită atribuțiile în mod normal și că astfel de contacte cu lideri internaționali fac parte din responsabilitățile funcției de președinte al Comisiei, conform G4Media.
Totodată, instituția a subliniat că poziția oficială a UE privind conflictul cu Iranul a fost stabilită printr-o declarație coordonată de Kaja Kallas și aprobată de cele 27 de state membre — un punct important în disputa privind competențele.
Un conflict instituțional cu rădăcini mai vechi.
Tensiunile dintre Comisia Europeană și unele guverne naționale nu sunt o noutate. Diplomații indică că nemulțumiri similare au apărut și în alte dosare importante, precum accelerarea procesului de aderare a Ucrainei la UE sau participarea Uniunii la inițiative internaționale susținute de administrația americană.
Totuși, imaginea lui Von der Leyen nu este fără merite: ea a fost apreciată în trecut pentru gestionarea pandemiei de COVID-19 și pentru coordonarea sprijinului european pentru Ucraina după invazia Rusiei, când a demonstrat capacitate de leadership în momente de criză.
Actuala controversă pune în lumină o dezbatere mai amplă despre cine vorbește în numele Uniunii Europene pe scena internațională și unde se termină competențele Comisiei și unde încep cele ale statelor membre. Răspunsul la această întrebare va conta tot mai mult pe măsură ce criza din Orientul Mijlociu continuă să evolueze.






















