Ascultă articolul
Nu ai timp să citești? Ascultă versiunea audio.
Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, o acuză pe Diana Buzoianu, ministrul Mediului, de mesaje contradictorii în privința investițiilor în infrastructura hidrotehnică și de utilizare a unor argumente populiste pentru justificarea creșterii prețului apei industriale, potrivit Capital.ro.
Declarații contradictorii despre prioritățile în energie.
Într-o analiză publicată duminică, președintele AEI atrage atenția asupra lipsei de coerentă din discursul public al Ministerului Mediului. În septembrie 2025, ministrul Buzoianu afirma că „aceeași capacitate de producție a unor hidrocentrale ar putea fi realizată prin parcuri solare, cu costuri de opt ori mai mici”, sugerând că investițiile hidroenergetice ar fi ineficiente. Totuși, pe 19 februarie 2026, tonul s-a schimbat radical: „avem nevoie de amenajări hidrotehnice” și „este o prioritate să construim baraje”, chiar dacă „nu avem încă scenarii pregătite”, conform Jurnalul.ro.
În paralel cu această schimbare de discurs, ministrul a anunțat necesitatea creșterii prețului apei industriale, asigurând că populația nu va fi afectată deoarece „marjele de profit ale operatorilor ar trebui coborâte”. Dumitru Chisăliță consideră această abordare drept „populism economic”, subliniind că Legea 31/1990 definește societatea comercială prin scopul de a genera profit, iar transferarea responsabilității investițiilor publice către mediul privat se face fără o dezbatere reală despre costuri și beneficii.
Cifre alarmante justifică urgența investițiilor.
Datele din ultimii 20 de ani demonstrează amploarea fenomenelor climatice extreme care afectează România. Inundațiile medii generează pagube anuale de 100-200 milioane euro, în timp ce inundațiile severe din 2005, 2010 și 2024 au cauzat pierderi între 0,065 și 1,5 miliarde euro și au provocat 20-70 decese. Seceta afectează anual agricultura și sectorul energetic cu costuri estimate la 0,8-1,5 miliarde euro, iar alunecările de teren adaugă aproximativ 0,3 miliarde euro la factură.
🗞️ Citește și Acestea
Aceste cifre justifică fără echivoc necesitatea unor investiții masive în infrastructură hidrotehnică, nu pentru ambiții industriale, ci pentru protecția vieții, a proprietății și a securității energetice și alimentare, susține președintele AEI în analiza sa.
Impactul real al scumpirii apei industriale.
Conform calculelor Asociației Energia Inteligentă, ponderea apei industriale în prețul final este minimă: 3,5% la hidroenergie, 0,01% la energia nucleară, 0,01-0,04% la pâine și 0,004-0,011% la carne. Chiar dacă prețul apei industriale s-ar dubla, impactul pentru o familie de patru persoane ar fi de aproximativ 124 lei pe an, reprezentând o creștere de doar 0,01% din coșul minim de consum anual.
Chisăliță pune întrebarea esențială: „De ce trebuie să fim populiști și nu sinceri?” Dacă investițiile sunt necesare, societatea trebuie să cunoască costul real, cine îl suportă, intervalul de finalizare și garanțiile că proiectele vor fi duse până la capăt.
Adevărata provocare: finalizarea proiectelor abandonate.
România are un istoric dureros al proiectelor hidroenergetice abandonate la 80-90% grad de realizare. Amenajări începute acum 40 de ani stau neterminate, generând costuri fără beneficii. Provocarea reală nu mai este dacă avem nevoie de baraje – răspunsul este evident în contextul climatic actual – ci dacă vom avea scenarii clare fundamentate științific, dacă vom respecta mediul fără a bloca dezvoltarea, dacă vom asigura finanțarea transparentă și, cel mai important, dacă vom duce investițiile până la capăt.
„Coerența politicii publice înseamnă asumare, nu oscilație. Înseamnă transparență, nu populism. Înseamnă planificare strategică, nu reacție emoțională la cicluri mediatice”, concluzionează Dumitru Chisăliță în analiza sa. Pentru România, întrebarea fundamentală nu este doar dacă avem nevoie de baraje, ci dacă avem maturitatea administrativă și politică de a construi consecvent ceea ce declarăm prioritar.
