Declarațiile lui Mihai Jurca privind măsurile de austeritate au stârnit valuri de critici după ce oficialul a recunoscut că beneficiază de protecție și șofer în condițiile în care restul demnitarilor trebuie să se descurce singuri
Mihai Jurca, șeful Cancelariei premierului Ilie Bolojan, se află în centrul unei controverse după ce a anunțat că demnitarii nu vor mai beneficia de șoferi personali începând cu 1 octombrie 2025, în timp ce el însuși recunoaște că folosește serviciile de la Serviciul de Protecție și Pază (SPP). Declarația a fost făcută în contextul măsurilor de austeritate promovate de Guvern și al achizițiilor controversate de autoturisme Dacia Duster, conform informațiilor publicate de Gandul.ro.
Două standarde pentru demnitari
Oficialul a justificat măsura prin care consilierii și secretarii de stat din Cancelarie vor conduce singuri vehiculele de serviciu, argumentând că acest lucru se practică și în mediul privat. Totuși, Jurca a precizat că propriul său statut face excepție: „Este populist ca un ministru să-și conducă mașina. Eu beneficiez de un șofer de la SPP„, a declarat acesta, potrivit Gandul.ro.
Această afirmație a fost interpretată drept un dublu standard, mai ales în contextul în care Cancelaria promovează economia la bugetul de stat. Măsura principală vizează reducerea costurilor cu transportul de serviciu de la 850.000 lei lunar (pentru 30 de mașini cu șofer prin RAAPPS) la aproximativ 80.000 lei lunar (pentru 17 mașini Dacia Duster fără șoferi).
Polemici în jurul achizițiilor publice
Sindicatul Angajaților din Aparatul de Lucru al Guvernului (SAALG) a criticat vehement decizia de achiziționare prin leasing operațional a celor 17 vehicule Dacia Duster tip pick-up. Sindicaliștii susțin că această achiziție încalcă prevederile OUG 156/2024 și OUG 34/2023, care interzic expres achiziția prin leasing a autovehiculelor de către instituțiile publice, potrivit HotNews.ro.
🗞️ Citește și Acestea
Reprezentanții sindicalului au acuzat că Jurca a modificat rapid Regulamentul de Organizare și Funcționare al Cancelariei pentru a crea „o aparență de legalitate” pentru acest parc auto. Mai mult, aceștia semnalează că instituția nu are în atribuții transportul de marfă, ceea ce ridică semne de întrebare asupra alegerii vehiculelor tip pick-up.
Impactul economic și contradicțiile
Din perspectiva economiei bugetare, Cancelaria susține că noua formulă reprezintă o reducere semnificativă a cheltuielilor. Contractul inițial cu RAAPPS costa 850.000 lei lunar pentru 30 de autoturisme cu șofer. După o primă reducere la 16 vehicule, costul a scăzut la 480.000 lei lunar. Noul contract de leasing cu Dacia aduce o reducere substanțială: 80.000 lei lunar pentru 17 mașini noi, în garanție, fără șoferi.
Cu toate acestea, critica se concentrează pe faptul că oficialul care impune aceste măsuri restrictive celorlalți nu le aplică și propriei persoane. Jurca beneficiază nu doar de șofer, ci și de o locuință de protocol de la RAAPPS, privilegii pe care le justifică ca fiind „drepturi” legale ale funcției sale, așa cum a declarat în cadrul unei conferințe de presă relatate de mass-media.
Context și interpretare
Situația ilustrează tensiunile existente în implementarea măsurilor de reducere a cheltuielilor guvernamentale. Pe de o parte, există o presiune reală pentru eficientizarea bugetului public și eliminarea risipei. Pe de altă parte, aplicarea selectivă a acestor măsuri poate submina credibilitatea eforturilor de reformă.
Demnitarii care nu au permis de conducere au fost sfătuiți să folosească transportul în comun, o recomandare care contrastează puternic cu facilităților de care beneficiază șeful Cancelariei. Această discrepanță ridică întrebări legitime despre echitatea și coerența politicilor de austeritate.
Controversa pune sub semnul întrebării nu doar economia efectivă realizată, ci și mesajul transmis de către conducerea executivului. Când oficialii care promovează economia la buget își mențin propriile privilegii, credibilitatea întregului demers este afectată. În plus, suspiciunile de ilegalitate ale achizițiilor de vehicule ar putea genera probleme juridice pentru instituție.
Situația lui Mihai Jurca devine astfel un caz de manual despre modul în care percepția publică a echității poate fi la fel de importantă ca economia reală de resurse. Dacă măsurile de austeritate sunt necesare, ele trebuie aplicate în mod transparent și consecvent, fără excepții care să poată fi interpretate drept privilegii nejustificate ale conducerii.
Răspunsul Cancelariei la aceste critici va fi esențial pentru a clarifica dacă există justificări reale de securitate pentru aceste diferențe de tratament sau dacă suntem în fața unei simple inconsecvențe în aplicarea măsurilor de reducere a cheltuielilor publice.
