România a primit o despăgubire de 5,7 milioane de euro pentru tezaurul dacic furat din Muzeul Drents din Assen, Olanda, în ianuarie 2024. Suma reprezintă valoarea asigurării pentru Coiful de AUR de la Coțofenești și cele trei brățări dacice dispărute în timpul jafului, dar nu și renunțarea la recuperarea acestor piese inestimabile pentru patrimoniul cultural românesc.
Declarațiile oficialilor români despre despăgubire
Raluca Turcan, fost ministru al Culturii în perioada în care tezaurul dacic a ieșit din țară, susține că România ar trebui să mulțumească autorităților pentru primirea acestei despăgubiri. „Prin plata celor aproape 6 milioane de euro pentru asigurare, partea olandeză își asumă responsabilitatea privind neidentificarea hoților în jaful de la muzeul din Drents”, a explicat fostul ministru.
Natalia Intotero, fost ministru al Culturii pe mandatul căreia s-a petrecut furtul tezaurului românesc, a clarificat că țara noastră nu renunță la recuperarea pieselor. „Acești bani prin care România a fost despăgubită vor fi puși într-un cont. În cazul în care tezaurul va fi găsit, România va trebui să restituie această sumă de bani”, a precizat aceasta.
Condiții pentru restituirea despăgubirii
Conform declarațiilor oficialilor români, despăgubirea de 5,7 milioane euro nu reprezintă un punct final în căutarea tezaurului dacic. Banii vor fi păstrați într-un cont special, iar în cazul recuperării pieselor furate, România va trebui să returneze suma primită.
De asemenea, din această sumă se vor putea acoperi eventualele costuri de restaurare, în cazul în care Coiful de la Coțofenești și brățările dacice vor fi găsite în stare deteriorată. Această prevedere demonstrează că autoritățile se pregătesc pentru toate scenariile posibile în ceea ce privește recuperarea patrimoniului cultural național.
🗞️ Citește și Acestea
Valoarea reală versus valoarea asigurată
Una dintre controversele majore legate de această despăgubire este diferența enormă între valoarea culturală și istorică a pieselor și suma primită de România. Natalia Intotero a recunoscut că „suma nu reprezintă valoarea tezaurului” și că aceasta este mică dintr-un motiv tehnic: brățările dacice nu fuseseră reevaluate conform legii.
„Am solicitat reevaluarea pieselor de tezaur. Din păcate, unora dintre aceste piese nu li s-a făcut reevaluarea, așa cum prevedea legea. De aceea, și suma de asigurare pentru unele a fost mai mică”, a explicat fostul ministru.
Pentru a pune în perspectivă, 5,7 milioane de euro reprezintă aproximativ costul unui kilometru de autostradă în zona de câmpie, o sumă modestă pentru piese considerate inestimabile pentru cultura și istoria României.
Situația anchetei din Olanda
Ancheta olandeză continuă să se desfășoare, cu trei suspecți principali aflați în arest preventiv: Douglas Chesley W., Bernhard Z. și Jan B. Aceștia sunt considerați de anchetatori autorii principali ai jafului de la Muzeul Drents.
Totuși, alți trei suspecți, despre care inițial s-a crezut că au fost complici la furt, au fost scoși de sub urmărire penală, ceea ce indică că ancheta se concentrează pe principalii responsabili.
Raluca Turcan a subliniat importanța continuării anchetei: „Sper că plata acestor aproape 6 milioane de euro va mobiliza și mai mult autoritățile olandeze să identifice cât mai rapid locația artefactelor. Ancheta trebuie să continue într-un ritm susținut până la recuperarea bunurilor furate.”
Politizarea cazului și impactul asupra anchetei
Fostul ministru Raluca Turcan a criticat dur politizarea furtului tezaurului, considerând că aceasta a afectat negativ desfășurarea anchetei. „Politizarea furtului a avut și are rațiuni de campanie electorală. Politizarea nu a ajutat și nu ajută ancheta”, a declarat aceasta.
Această observație reflectă modul în care furtul tezaurului dacic a devenit un subiect de dezbatere politică intensă în România, adversarii politici folosind acest caz în campaniile electorale pentru a critica gestionarea patrimoniului cultural național.
Blestemul brățărilor dacice
Brățările dacice furate din Olanda se înscriu într-o „tradiție” nefericită a statului român în ceea ce privește protejarea acestor artefacte. 24 de brățări dacice din aur au fost găsite la situl Sarmizegetusa Regia, dintre care 15 au fost furate în anii 2000 și 2001.
Deși o parte dintre acestea au fost recuperate, istoria se repetă cu cele trei brățări dacice dispărute din Muzeul Drents. Această situație ridică întrebări serioase despre măsurile de securitate și protocolele de transport pentru piesele de patrimoniu românesc.
Consecințele administrative și penale
Furtul tezaurului dacic a avut repercusiuni importante asupra responsabililor implicați în organizarea expoziției. Ernest Oberländer-Târnoveanu, directorul Muzeului Național de Istorie a României care a împrumutat piesele, a fost demis de ministrul Culturii Natalia Intotero.
Liga Studenților din Iași a depus denunțuri penale atât împotriva lui Oberländer-Târnoveanu, cât și împotriva fostului ministru Raluca Turcan, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu. Acuzațiile se referă la lipsa unei Hotărâri de Guvern prin care să fi fost aprobat exportul coifului de aur de la Coțofenești și al brățărilor dacice.
Lecții pentru viitor
Cazul tezaurului dacic furat din Olanda evidențiază vulnerabilitățile sistemului românesc de protejare a patrimoniului cultural național. Lipsa unei evaluări corecte a pieselor, procedurile incomplete de aprobare și măsurile de securitate insuficiente au contribuit la această pierdere majoră.
Despăgubirea de 5,7 milioane euro reprezintă doar o compensație parțială pentru pierderea unor piese de valoare inestimabilă. Suma, deși semnificativă din punct de vedere financiar, nu poate înlocui valoarea culturală, istorică și simbolică a Coifului de la Coțofenești și a brățărilor dacice.
Speranțe pentru recuperare
Deși furtul tezaurului dacic a reprezentat un șoc major pentru România, autoritățile române și olandeze continuă să colaboreze pentru recuperarea pieselor. Ancheta rămâne activă, iar cei trei suspecți principali sunt încă în arest preventiv.
Faptul că despăgubirea trebuie returnată în cazul recuperării artefactelor demonstrează că acest caz nu este considerat închis. România își menține speranța că Coiful de la Coțofenești și brățările dacice vor fi găsite și repatriate.
Despăgubirea de 5,7 milioane euro pentru tezaurul dacic furat din Olanda marchează un moment important, dar nu final, în această poveste tristă a patrimoniului cultural românesc. România nu renunță la căutarea pieselor furate și își menține încrederea în autoritățile olandeze pentru continuarea anchetei.
Acest caz rămâne un exemplu dureros al vulnerabilităților în protejarea patrimoniului cultural național și a necesității de a îmbunătăți procedurile și măsurile de securitate pentru viitoarele expoziții internaționale.
