Sistemul medical românesc se află în fața unei provocări majore: cum să diferențieze remunerarea între medicii performanți și cei care beneficiază de salarii fără să ofere servicii corespunzătoare pacienților. Declarațiile recente ale președintelui Comisiei pentru sănătate din Camera Deputaților relevă disparități șocante în funcționarea unităților medicale din țară.
Diagnostic dur asupra sistemului actual
În cadrul deschiderii Profit Health Forum, Alexandru Rafila, fostul ministru al Sănătății și actualul președinte al Comisiei pentru sănătate din Camera Deputaților, a expus o realitate deranjantă prin declarații directe și fără echivoc. „Pot, putem să dăm şi nu vreau să nominalizez, spitale care nu fac servicii medicale, în care medicii care sunt de gardă dorm foarte liniştiţi şi care primesc nişte salarii mai mari decât primeşte de exemplu un spital de urgenţă din Bucureşti, pentru că ei nu fac altceva decât fie să trimită pacienţii şi să păstreze doar cazuri care se pot trata şi în ambulatoriu şi aşa mai departe„, a declarat Rafila, conform News.ro. Această situație evidențiază o problemă sistemică în care finanțarea nu reflectă performanța reală.
Actualul mecanism DRG (Diagnostic Related Groups) ascunde, conform analizei oficiale, realitatea furnizării de servicii de sănătate. „Această finanţare care la noi este pentru DRG, pe deoparte, şi pentru echilibrările legate de plata salariilor, ţine ascunsă realitatea furnizării de servicii de sănătate reale„, a explicat fostul ministru al Sănătății. Această situație creează o inechitate flagrantă între instituțiile care oferă servicii complexe și cele care funcționează în regim minimal.
Discrepanțele între instituții și performanță
Comparația realizată între diferite tipuri de spitale scoate în evidență anomaliile sistemului. Despre unele unități sanitare, Rafila declară că aveau doar 35% grad de ocupare a paturilor, majoritatea fiind cazuri banale, dar solicitau finanțare suplimentară pentru că cheltuiau toți banii pe salarii. În contrast, spitalele de urgență, institutele naționale și centrele de excelență precum Fundeni și Matei Balș gestionează cazuri complexe și mențin echilibrul financiar.
Problema nu se limitează doar la finanțare, ci se extinde asupra modului în care sunt remunerate serviciile medicale. Între 2015 și 2023 nu a existat o indexare a valorii serviciilor medicale timp de aproximativ opt ani, în condițiile în care multe aspecte s-au schimbat în această perioadă, conform unei analize realizate în cadrul proiectului România Inteligentă și relatate de Stiripesurse.ro și alte publicații de specialitate.
🗞️ Citește și Acestea
Propuneri pentru un sistem bazat pe merit
Soluția propusă pentru această criză de eficiență constă în implementarea unui sistem de remunerare diferențiat. Despre necesitatea reformei, fostul ministru al Sănătății este categoric: „În ideea în care tu plăteşti ceva care nu este realizat, atunci îmi pare rău, dar nu pot fi de acord cu această comparaţie că avem o problemă legată de calitatea serviciilor medicale, în momentul în care finanţarea e similară şi modul de furnizare a serviciilor este cu totul diferit„. Această propunere de reformă vrea să introducă o plată pe baza performanței în sectorul medical.
Ministerul Sănătății analizează introducerea salariilor în sistemul DRG, ceea ce ar permite să știm exact cine face servicii și cine nu. „Şi atunci o să ştim exact cine face servicii şi cine nu. Aşadar a venit momentul în care se reorganizează şi acest sistem, astfel încât acele servicii care erau plătite şi nu meritau să fie plătite la valoarea la care erau plătite să intre în legalitate, cum s-ar spune„, a precizat Alexandru Rafila.
Bugetul sănătății a înregistrat o creștere de aproximativ 10% în ultimii ani, depășind creșterea PIB-ului care nu a depășit 3%. Totuși, această creștere nu s-a tradus în servicii medicale îmbunătățite în toate unitățile sanitare. Reforma propusă ar putea asigura o utilizare mai eficientă a resurselor publice și o îmbunătățire reală a calității serviciilor medicale.
Implementarea unui sistem de performanță în sănătate reprezintă o necesitate urgentă pentru optimizarea costurilor și pentru asigurarea unei finanțări echitabile, bazată pe serviciile reale oferite pacienților.
Introducerea acestui sistem ridică întrebări importante despre criteriile de evaluare și mecanismele de monitorizare. Succesul reformei va depinde de capacitatea autorităților de a dezvolta indicatori obiectivi de performanță și de a asigura transparența în procesul de evaluare.
