Ascultă articolul
Nu ai timp să citești? Ascultă versiunea audio.
Medicul român Iuliu Torje, coordonator al centrului ECMO de la Klinikum Kassel din Germania, este cunoscut publicului din România mai ales pentru mesajele sale publice despre limitele sistemului medical și despre deciziile dificile din terapia intensivă, unele dintre ele generând chiar controverse cu Societatea Română de Anestezie și Terapie Intensivă, potrivit HotNews. De această dată, medicul a povestit pe Facebook un caz din propria carieră, în care o decizie de a continua terapia ECMO, împotriva propriei intuiții, a dus la salvarea unui pacient, potrivit Stiripesurse.
„Dă-mi un motiv bun pentru care să opriți terapia”
Cazul relatat de Torje s-a petrecut în urmă cu mai mulți ani, când un pacient aflat pe circulație extracorporală de aproximativ 40 de zile nu prezenta aproape niciun semn de recuperare pulmonară. Echipa medicală ajunsese în punctul în care lua în calcul oprirea tratamentului.
Înainte de a lua o decizie, Torje l-a sunat pe profesorul suedez Kenneth Palmér, unul dintre pionierii circulației extracorporale la nivel mondial, fost coordonator al centrului ECMO al Institutului Karolinska din Stockholm. După ce a ascultat argumentele medicului român, Palmér i-a cerut un singur motiv, suficient de bun, pentru a opri terapia.
Profesorul suedez i-a răspuns că „dacă ai nevoie de mai multe motive ca să mă convingi”, înseamnă că niciunul dintre cele oferite până atunci nu fusese cu adevărat convingător, potrivit relatării lui Torje.
🗞️ Citește și Acestea
Pacientul a părăsit Terapia Intensivă după 110 zile
Echipa a decis să continue tratamentul, iar pacientul a reușit, în cele din urmă, să părăsească secția de Terapie Intensivă după 110 zile de circulație extracorporală. Torje a povestit că lecția acelui caz a rămas cu el de atunci ori de câte ori medicina l-a adus aproape de limita dintre „mai putem” și „nu mai are rost”.
Medicul a legat această experiență de un caz recent, al unei paciente care a suferit un stop cardiac refractar, urmat de complicații grave: sindrom Mendelson sever, pneumomediastin, pneumopericard și hemoragii intrabronșice. Femeia a trecut prin mai multe forme de susținere mecanică a inimii și plămânilor, inclusiv ECMO veno-arterio-venos, pompă cardiacă Impella și dializă, iar echipa medicală a efectuat, cumulat, aproximativ 20 de ore de bronhoscopie intervențională.
După 92 de zile, medicii au putut îndepărta canulele ECMO ale pacientei. Torje nu a oferit informații suplimentare despre starea ei actuală sau despre momentul externării, cazurile fiind relatate fără detalii care să permită identificarea pacienților.
Cum funcționează „plămânul artificial”
ECMO este folosit în cazul pacienților cu insuficiență respiratorie sau cardiacă extrem de gravă, atunci când tratamentele obișnuite nu mai reușesc să asigure oxigenarea organismului. Sângele este scos temporar din corp, oxigenat printr-un dispozitiv extern și reintrodus în circulație, oferind timp inimii sau plămânilor să se recupereze.
Procedura nu vindecă boala de bază, ci menține organismul funcțional cât timp echipa medicală tratează cauza insuficienței, potrivit unei descrieri publicate de Spitalul Monza. Tratamentul poate depăși 25.000 de euro pentru doar două săptămâni și presupune riscuri semnificative, precum hemoragiile, infecțiile sau formarea cheagurilor, motiv pentru care este disponibil doar în centre cu echipe special pregătite. În România, procedura este finanțată prin programul de Acțiuni Prioritare al Ministerului Sănătății.
Un mesaj mai amplu, despre speranța unei întregi societăți
Torje a folosit cele două cazuri ca punct de plecare pentru un mesaj mai larg, despre tentația de a renunța atunci când motivele de îngrijorare par să se adune unul peste altul. Medicul, care revine periodic în România pentru a pregăti specialiști în utilizarea tehnologiei ECMO, a scris că faptul că oamenii simt nevoia de „zece, o sută sau o mie” de motive pentru a nu mai crede că lucrurile se POT îndrepta ar putea însemna, de fapt, că nu au găsit încă acel motiv „absolut și definitiv” pentru a renunța.
Mesajul lui Torje nu oferă un diagnostic pentru starea generală a țării, ci împrumută din experiența sa clinică o singură idee: că limita dintre imposibil și posibil nu este întotdeauna acolo unde pare la prima vedere. Rămâne, așa cum a scris chiar medicul, o decizie care nu ține de sistem, ci de fiecare în parte.
