Ascultă articolul
Nu ai timp să citești? Ascultă versiunea audio.
China a prezentat în ianuarie 2026 un concept militar ce a stârnit reacții imediate la nivel global: Luanniao, o navă de mari dimensiuni cu formă triunghiulară, descrisă drept un portavion spațial capabil să lanseze drone de luptă direct din orbita terestră, informează The Telegraph. Imaginile, difuzate de televiziunea publică chineză, au alimentat imediat întrebarea dacă este vorba despre un program real sau despre un exercițiu de imagine în competiția cu Statele Unite.
Specificații tehnice declarate: dimensiuni de science-fiction.
Potrivit animației difuzate, Luanniao ar urma să aibă o lungime de 242 de metri și o anvergură impresionantă de 684 de metri, ceea ce l-ar face una dintre cele mai mari structuri zburătoare proiectate vreodată.
Nava este integrată în programul militar Nantianmen, lansat în 2017, cu un obiectiv ambițios: crearea unui sistem de luptă integrat care să includă avioane hipersonice, drone autonome controlate prin inteligență artificială, arme cu energie dirijată (lasere) și platforme spațiale de tip portavion. Intrarea în serviciu este estimată în jurul anului 2050.
Capacitatea de luptă declarată prevede până la 88 de avioane autonome Xuan Nu, gândite nu ca drone de atac convenționale, ci ca aparate de vânătoare fără pilot, cu viteze ridicate, radare avansate și capacitatea de a lansa rachete hipersonice.
🗞️ Citește și Acestea
Logica militară: a evita apărările antiaeriene clasice.
Ideea centrală a proiectului Luanniao este relocarea platformei de proiecție a forței în spațiu, deasupra razei de acțiune a sistemelor antiaeriene clasice, inclusiv a rachetelor sol-aer, potrivit Defense News.
De acolo, portavionul ar desfășura escadrile întregi de aparate de luptă autonome, fără niciun pilot uman expus riscului. Conceptul reprezintă o schimbare radicală față de portavioanele tradiționale și reflectă investițiile masive ale Chinei în inteligența artificială militară și sistemele de arme hipersonice.
Experții pun la îndoială fezabilitatea tehnologică.
Peter Layton, expert britanic în domeniul apărării, afiliat Griffith Asia Institute din Australia, consideră proiectul nerealist pentru orizontul de timp anunțat. Argumentul său pornește de la fizică fundamentală: menținerea în zbor, la limita spațiului, a unei structuri de asemenea dimensiuni ar necesita cantități imense de combustibil și un tip de propulsie care încă nu există.
O variantă orbitală ridicată ar genera o altă problemă bine-cunoscută: coliziunile cu deșeurile spațiale, care ar putea provoca avarii ireversibile cu efect în lanț.
Din această perspectivă, Layton califică Luanniao drept un exercițiu de comunicare strategică: un instrument de consolidare a încrederii publicului intern și, în același timp, de proiectare a puterii față de vecini și rivali.
Realitate sau propagandă? Dezbaterea rămâne deschisă.
Comentatori chinezi susțin că proiectul este real și se află în lucru, iar întrebarea nu este dacă tehnologia va deveni posibilă, ci când. Luanniao se înscrie în contextul mai larg al rivalității tehnologice sino-americane, al tensiunilor din jurul Taiwanului și al cursei înarmărilor în domeniul inteligenței artificiale.
Deocamdată, atât portavionul, cât și întregul ecosistem promis în jurul lui – de la armele cu energie dirijată la dronele autonome Xuan Nu – rămân la granița dintre planșeta de proiectare și science-fiction. Prezentarea publică a proiectului ridică totuși miza dezbaterii despre militarizarea spațiului și viitorul competiției geopolitice.
