Ascultă articolul
Nu ai timp să citești? Ascultă versiunea audio.
Inspecția Judiciară a concluzionat că nu se confirmă niciuna dintre acuzațiile prezentate în documentarul Recorder „Justiție capturată”, după verificări dispuse la solicitarea Consiliului Superior al Magistraturii. Raportul, întocmit de Direcția de Inspecție pentru Judecători și datat 26 ianuarie 2026, este dezbătut joi în Secția pentru judecători a CSM, conform Adevărul.
Concluzia categorică: nicio acuzație confirmată.
În document, Inspecția arată că investigația Recorder publicată la 9 decembrie 2025 „pune în discuție elemente privind funcţionarea sistemului judiciar”, iar din perspectiva instanțelor prezintă „aspecte legate de activitatea conducerii Curții de apel Bucureşti, într-o cheie negativă”. Materialul vorbește despre modificări ale compunerii completurilor de judecată la Curtea de Apel București, „în opinia autorilor, cu scopul prescrierii unor dosare de impact mediatic”.
Raportul instituției este ferm în concluziile sale finale, afirmând explicit că „nu se confirmă existenţa unui fenomen de influențare a actului de justiție prin modificarea completurilor de judecată la nivelul Curţii de Apel Bucureşti”. Inspecția Judiciară susține că criticile din materialul de presă sunt „construite preponderent pe interpretări subiective și pe corelaţii aparente, fără suport factual sau juridic şi fără identificarea vreunei încălcări concrete a normelor legale aplicabile”.
Potrivit Antena 3 CNN, după verificări extinse, Inspecția Judiciară concluzionează că filmul conține omisiuni și situații descrise selectiv și subiectiv. Raportul demontează punct cu punct declarațiile unor magistrați care au apărut în documentar.
🗞️ Citește și Acestea
Dosarele analizate: prescripție și competență.
Pe dosarul Vanghelie, Inspecția Judiciară reține că, la data înregistrării apelului pe rolul Curții de Apel București, „prescripţia era deja împlinită”, astfel că „evoluțiile ulterioare din apel nu pot fi prezentate, în mod rezonabil, ca fiind cauza determinantă a intervenirii prescripției”. Raportul afirmă că susținerile Recorder privind momentul împlinirii termenului sunt „factual incorecte”, precizând că termenul de prescripție se împlinise încă din 2017, iar nu în 2024.
În dosarul Bădălău, raportul punctează că soluția Curții de Apel București a fost una „exclusiv procedurală”, vizând „corectarea unui viciu de competenţă existent ab initio și stabilirea instanţei legal competente”. În dosarul Popoviciu, Inspecția reproduce un pasaj în care instanța a calificat hotărârile colegiului drept „acte administrative” ce pot fi verificate în contencios administrativ.
Raportul subliniază că toate modificările analizate au fost „dispuse prin acte administrative emise în temeiul dispoziţiilor legale și regulamentare aplicabile”, iar „legalitatea acestor acte administrative nu a fost contestată de judecătorii vizați de măsurile adoptate”.
Critică dură la adresa narațiunii documentarului.
Inspecția Judiciară dedică un segment distinct modului în care materialul Recorder construiește narațiunea. Raportul susține că „evenimente administrative sau procedurale reale (precum modificări ale compunerii completurilor de judecată) sunt prezentate într-un cadru narativ sugestiv, care induce concluzii implicite fără ca aceste concluzii să fie susținute de probe sau de constatări juridice”.
Potrivit Observator News, Inspecția Judiciară concluzionează că reportajul realizat de Recorder nu dovedește o problemă reală a independenței justiției, ci prezintă opinii personale ale unor magistrați, extrase din situații izolate, fără să țină cont de cadrul legal și instituțional.
Raportul enumeră ceea ce numește „omisiuni relevante” ale analizei publice, susținând că sunt tratate marginal elemente esențiale, precum cadrul normativ al delegărilor, caracterul obligatoriu al jurisprudenței Curții Constituționale și existența unor factori externi care pot conduce la prescripție. Inspecția apreciază că aceste omisiuni „afectează echilibrul și acurateţea analizei” și creează „o imagine incompletă a contextului juridic și instituțional”.
Cazul judecătorului Laurențiu Beșu.
Raportul Inspecției Judiciare consacră un pasaj distinct situației judecătorului Laurențiu Beșu, unul dintre magistrații care apar în documentarul Recorder. Instituția arată că ieșirea acestuia din completul care judeca dosarul Bădălău nu a fost rezultatul unei „intervenții” sau al unei măsuri punitive, ci consecința încetării delegării la Curtea de Apel București.
Inspecția subliniază explicit că delegarea „nu generează un drept subiectiv la prelungire”, iar decizia de neprelungire a fost fundamentată pe criterii administrative obiective. În același timp, raportul este critic față de declarațiile publice ale judecătorului Beșu, apreciind că susținerile privind existența unor presiuni sau intervenții asupra actului de justiție „nu sunt susținute de probe obiective” și rămân la nivelul unor aprecieri subiective.
Inspecția Judiciară invocă în mod expres obligația de rezervă a magistraților și amintește că „independența justiției nu presupune o libertate absolută de exprimare”, citând art. 233 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, potrivit căruia judecătorii „nu își pot exprima public opinia cu privire la procese aflate în curs de desfășurare”.
Raportul se încheie cu o formulare fără echivoc: „Concluzie finală: nu se confirmă niciuna dintre acuzatiile prezentate în materialul de presă”, Inspecția dispunând înaintarea prezentului raport către Secția pentru judecători a CSM. Documentul controversat vine în contextul în care documentarul Recorder a generat reacții puternice în spațiul public și politic, determinând chiar discuții la nivel prezidențial pe tema reformei în justiție.
