Ascultă articolul
Nu ai timp să citești? Ascultă versiunea audio.
O decizie pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, devenită obligatorie din 27 februarie 2026, răstoarnă practica din sute de dosare de evaziune fiscală. Instanța supremă a stabilit că procurorii trebuie să dispună obligatoriu o expertiză de specialitate pentru stabilirea prejudiciului înainte de trimiterea în judecată, altfel rechizitoriul este neregulat și cauza se întoarce la Parchet, potrivit Avocatnet.
Conform articolului 477 alineatul (3) din Codul de procedură penală, hotărârea este obligatorie pentru toate instanțele din țară începând cu ziua următoare difuzării oficiale în Monitorul Oficial, adică de astăzi.
Ce a decis concret Înalta Curte.
În Dosarul nr. 1.070/1/2025, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al ÎCCJ a admis sesizarea Curții de Apel București și a stabilit clar: „În interpretarea art. 10 din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 126/2024, neîntocmirea raportului de expertiză de specialitate determină neregularitatea actului de sesizare a instanței, ceea ce atrage restituirea cauzei la procuror”.
Cu alte cuvinte, expertiza contabilă nu mai este opțională în dosarele de evaziune fiscală – devine o condiție legală pentru ca procesul să poată continua.
🗞️ Citește și Acestea
De ce este esențială expertiza.
Legea 241/2005 privind combaterea evaziunii fiscale a fost modificată în 2024 prin Legea 126/2024. Noile prevederi permit reducerea pedepsei sau chiar nepedepsirea dacă prejudiciul este achitat în anumite condiții și termene. Însă pentru ca un inculpat să știe exact ce trebuie să plătească, prejudiciul trebuie stabilit printr-o expertiză de specialitate.
ÎCCJ a arătat că formularea din lege – „prejudiciul se va determina în temeiul unei expertize de specialitate” – are caracter imperativ, potrivit Gandul. Nu este o recomandare, ci o obligație legală. Dacă expertiza lipsește, inculpatul nu poate beneficia real de drepturile oferite de lege, iar procesul nu poate continua în mod legal.
Impact major asupra dosarelor pe rol.
Decizia produce efecte majore în toate cauzele de evaziune fiscală în care procurorii nu au dispus expertiza de specialitate înainte de trimiterea în judecată. Judecătorul de cameră preliminară poate constata neregularitatea rechizitoriului și poate restitui dosarul la Parchet.
Avocații specializați în drept penal economic estimează că decizia poate influența un număr considerabil de cauze aflate deja în faza de cameră preliminară sau pe rolul instanțelor. Orice rechizitoriu emis după modificarea legii din 2024, fără expertiza impusă de art. 10 din Legea nr. 241/2005, poate fi atacat.
Pentru inculpați, decizia poate fi esențială: le oferă șansa reală de a beneficia de reducerea pedepsei sau de nepedepsire prin achitarea prejudiciului corect stabilit. Pentru sistemul judiciar, însă, înseamnă întârzieri, reluarea urmăririi penale și refacerea probatoriului în sute de dosare.
Dreptul la apărare și procesul echitabil.
Instanța supremă a subliniat că expertiza este legată direct de dreptul la un proces echitabil. Fără o determinare obiectivă a prejudiciului, inculpatul nu poate decide informat dacă plătește pentru a obține reducerea limitelor de pedeapsă sau clasarea cauzei.
ÎCCJ a avertizat că, în lipsa expertizei, beneficiile prevăzute de lege ar deveni „pur teoretice”, iar norma ar fi golită de conținut. Această poziție reflectă schimbarea de paradigmă în politica penală românească: accentul nu mai este pus exclusiv pe pedeapsa privativă de libertate, ci pe recuperarea prejudiciului.
Context: Recuperarea prejudiciului, prioritate națională.
Decizia vine în contextul în care statul și-a schimbat abordarea în materia evaziunii fiscale. Curtea Constituțională a arătat anterior că obiectivul politicii penale moderne este recuperarea sumelor fraudate și readucerea lor la bugetul public.
Însă pentru ca acest mecanism să funcționeze eficient, prejudiciul trebuie stabilit riguros și transparent. De aici și obligativitatea expertizei de specialitate în toate cauzele de evaziune fiscală. Statul nu mai pune accent doar pe pedepsirea infractorilor, ci pe recuperarea concretă a banilor publici.
O hotărâre obligatorie, nu RIL.
Decizia nu este un recurs în interesul legii, ci o hotărâre prealabilă pentru dezlegarea unei chestiuni de drept. Totuși, efectul este similar: interpretarea dată de ÎCCJ devine obligatorie pentru toate instanțele din țară.
Practic, de acum înainte, fără expertiză contabilă de specialitate în rechizitoriu, dosarele de evaziune fiscală riscă să fie trimise înapoi la procuror pentru completarea probatoriului. Este una dintre cele mai importante clarificări juridice din ultimii ani în materia evaziunii fiscale, cu efecte directe pentru inculpați, procurori și sistemul judiciar în ansamblu.
Decizia ÎCCJ schimbă definitiv regulile jocului: în dosarele de evaziune fiscală, calculele trebuie făcute corect, pe hârtie, de experți autorizați, înainte de a ajunge în fața judecătorului.
