Ascultă articolul
Nu ai timp să citești? Ascultă versiunea audio.
Friedrich Merz transformă Germania într-o putere militară centrală prin investiții fără precedent în apărare. Cancelarul german implementează o strategie militară ambițioasă, cu un fond de 500 de miliarde de euro și recrutarea anuală a 40.000 de tineri, conform Digi24.
De la putere civilă la putere militară centrală.
Friedrich Merz, cancelar al Germaniei din martie 2025, a lansat cea mai amplă reformă militară germană de după Războiul Rece. Germania, timp de decenii o „Zivilmacht” (putere civilă), își asumă acum rolul de „Zentralmacht” – o putere centrală care produce capacități militare de care depind alte state europene.
Strategia lui Merz începe cu o reformă constituțională adoptată pe 28 martie cu o majoritate de 512 la 206 voturi. Amendamentul exclude cheltuielile de securitate de la plafonul datoriei publice, creând un buget paralel pentru investiții militare nelimitate, potrivit StiriPeSurse.
Ministrul apărării Boris Pistorius coordonează implementarea acestei doctrine, care include extinderea liniilor de producție de muniție, fabrici Rheinmetall în Lituania și contracte pe termen lung pentru industria germană de apărare.
🗞️ Citește și Acestea
Arsenalul european: cifre și investiții.
Germania alocă resurse masive pentru a deveni cea mai puternică armată convențională din Europa. Pachetul de achiziții militare aprobat de Bundestag în decembrie 2025 ajunge la 52 de miliarde de euro, cel mai mare din istoria țării.
Obiectivul declarat al lui Merz este atingerea unui buget militar de 3,5% din PIB până în 2029, ceea ce ar însemna aproximativ 153 de miliarde de euro anual. Prin comparație, Franța, considerată până recent principala putere militară europeană, va ajunge la doar 80 de miliarde în 2030.
Planul de achiziții include 22 de miliarde de euro pentru echipament de bază, 4,2 miliarde pentru vehicule blindate, 3 miliarde pentru rachete interceptoare și 1,6 miliarde pentru sateliți de supraveghere, conform Gandul.
Scutul antirachetă Arrow 3.
Achiziția sistemului israelian Arrow 3 reprezintă o componentă crucială a strategiei. Cu o investiție de 4 miliarde de euro, Germania obține capacitatea de a intercepta rachete balistice înainte de reintrarea în atmosferă.
Sistemul se integrează cu rachetele Patriot și IRIS-T, formând un scut stratificat de apărare aeriană. Inițiativa European Sky Shield Initiative (ESSI), coordonată de Berlin, vizează standardizarea sistemelor antirachetă la nivel european, deși Franța a criticat preferința pentru tehnologie americană și israeliană în detrimentul sistemului francez SAMP/T.
Brigada germană în Lituania.
Merz a anunțat desfășurarea permanentă a unei brigăzi germane în Lituania, prima staționare de acest gen după Războiul Rece. Brigada include 4.800 de soldați și familiile acestora, consolidând prezența NATO pe flancul estic.
Vilnius este considerată de planificatorii militari mai vulnerabilă decât breșa Suwałki, coridorul strategic dintre Polonia și Lituania. Fabrica Rheinmetall de la Baisogala va produce muniție direct pe teritoriul lituanian, reducând dependența de lanțurile de aprovizionare intercontinentale.
Colaborarea cu Washington: mecanismul PURL.
Pentru menținerea angajamentului american în Europa, Merz a negociat mecanismul PURL (Priority Ukraine Requirements List). Germania finanțează sloturile de producție americane pentru sisteme Patriot, asigurând continuarea sprijinului pentru Ucraina și influență directă la Washington.
Această abordare pragmatică permite Berlinului să mențină relația transatlantică într-un context în care președintele Donald Trump solicită Europei asumarea responsabilității pentru propria apărare.
Provocări și tensiuni.
Planul lui Merz nu este lipsit de obstacole. Un sondaj recent arată că 59% dintre germani nu ar fi dispuși să-și apere țara cu arme, deși Ministerul Apărării raportează o creștere de 28% a recrutărilor în 2025. Efectivele au ajuns la 183.100 de soldați, cu obiectivul de 260.000 până în 2030, plus 200.000 de rezerviști.
Repoziționarea Germaniei afectează relațiile cu Franța, care preferă autonomia strategică europeană și forțele expediționare. Parisul vede planurile Berlinului ca o apropiere excesivă de NATO și tehnologia americană. Germania răspunde că viteza de producție a rachetelor rusești necesită interceptoare disponibile rapid.
Infrastructura militară necesită timp pentru extindere, forța de muncă calificată este limitată, iar Germania rămâne dependentă de tehnologie americană pentru sisteme critice. Statele mai mici din Europa sunt îngrijorate de deciziile bilaterale Berlin-Washington.
Friedrich Merz pariază că o armată mare aduce autoritate politică și că Germania poate reînvăța puterea militară după decenii de evitare. Succesul depinde de capacitatea Berlinului de a transforma resursele financiare în capacități operaționale concrete și de acceptarea rolului de lider militar european de către partenerii din alianță.
