Ascultă articolul
Nu ai timp să citești? Ascultă versiunea audio.
Vicepremierul Oana Gheorghiu a provocat un val de critici după o declarație publică în care a sugerat că intenționează să se întâlnească cu reprezentanți ai Parchetului pentru a primi îndrumare privind sesizările penale la companiile de stat, potrivit Gândul.ro. Declarația a ridicat semne serioase de întrebare din punct de vedere juridic și a inflamat dezbaterea publică despre rolul Executivului în relația cu justiția.
Declarația care a stârnit controversa.
Referindu-se la neregulile identificate la companiile de stat, Oana Gheorghiu a afirmat că sesizarea organelor de anchetă necesită „dovezi mai adânci” și că urmează o întâlnire cu „cineva de la Parchet” pentru a înțelege „cât de mult” trebuie să aibă Guvernul ca informații înainte de a formula o sesizare.
„Noi putem să sesizăm niște situații care din perspectiva noastră sunt de verificat. Am trimis Corpului de Control al premierului tot ce noi am identificat ca fiind probleme și am avut o colaborare foarte bună. Să sesizăm organele de anchetă avem nevoie de niște dovezi mai adânci. Urmează să facem și asta, să punem cap la cap și să avem o întâlnire cu cineva de la Parchet, ca să înțelegem mai mult cât de mult trebuie noi să avem niște informații, pentru că e adevărat, la momentul ăsta, nu avem niște informații atât de evidente încât să spun aici 100% s-a furat”, a declarat vicepremierul.
Inversarea logicii dreptului penal.
Prima problemă majoră a declarației constă în ideea că o autoritate publică ar avea nevoie de „dovezi mai adânci” înainte de a sesiza Parchetul. În dreptul penal, pragul pentru declanșarea unei sesizări nu este certitudinea absolută a vinovăției.
🗞️ Citește și Acestea
Dacă o instituție publică descoperă date concrete care indică posibilitatea comiterii unei infracțiuni, obligația sa este să sesizeze organele de urmărire penală. Tocmai procurorii sunt cei abilitați să administreze probe, să audieze persoane, să dispună expertize și să stabilească dacă suspiciunile se confirmă sau nu.
Formularea Oanei Gheorghiu poate fi citită ca o inversare a acestei logici: autoritatea administrativă pare să aștepte să ajungă aproape la concluzia că „s-a furat” înainte de a sesiza instituția care, prin definiție, este cea chemată să facă tocmai această verificare.
Întâlnirea cu Parchetul, cel mai sensibil aspect.
Anunțul privind o întâlnire informală cu „cineva de la Parchet” pentru obținerea de sfaturi este, din punct de vedere procedural, cel mai problematic element al declarației. Parchetul nu are rolul de birou de consultanță pentru Executiv, conform HotNews.ro.
Separația dintre Executiv și autoritatea judiciară nu este o simplă formalitate: ea trebuie respectată și ca aparență, nu doar în substanță. Un eventual dosar penal ar putea fi vulnerabilizat dacă persoanele vizate invocă implicarea Parchetului în etapa premergătoare sesizării oficiale, alimentând acuzații de lipsă de imparțialitate.
Procedura corectă rămâne simplă.
Corect din punct de vedere procedural este ca instituțiile implicate să întocmească un raport cu faptele constatate, să atașeze documentele existente și să transmită materialul organelor competente. De acolo, procurorii decid dacă faptele au relevanță penală și dacă se impune deschiderea unei anchete.
Guvernul nu are obligația de a demonstra vinovăția, dar nici nu trebuie să amâne sesizarea până când construiește un „pseudo-dosar” propriu, cu asistența informală a Parchetului.
Declarația vicepremierului Oana Gheorghiu riscă să transforme o bună intenție de luptă împotriva abuzurilor din companiile de stat într-o vulnerabilitate juridică și instituțională care poate compromite rezultatele oricărei eventuale anchete.
