Fostul ministru al Apărării și actualul europarlamentar PSD Vasile Dîncu lansează un apel pentru reformarea radicală a Consiliului Suprem de Apărare al Țării (CSAT), pe care îl consideră în prezent doar „o anexă birocratică” ce avizează decizii luate în altă parte.
Într-un editorial publicat pe DefenseRomania și distribuit pe rețelele sociale, Dîncu avertizează că România nu își mai poate permite „luxul improvizației strategice” în contextul actual de securitate.
Vulnerabilitățile actuale ale sistemului de securitate
Propunerea vine în contextul în care România se confruntă cu amenințări multiple și complexe: războiul din Ucraina la frontieră, căderea dronelor pe teritoriul național, atacurile cibernetice zilnice și campaniile de dezinformare. Aceste realități demonstrează, potrivit europarlamentarului, că securitatea nu mai poate fi redusă la „tancuri și frontiere”.
„Mult timp, CSAT a fost tratat ca o anexă birocratică”, subliniază Dîncu, criticând abordarea unor președinți care l-au convocat rar sau au ironizat existența unor astfel de organisme. Această atitudine pare acum „nu doar naivă, ci periculoasă”, având în vedere amenințările cu care se confruntă România.
Pilonii reformei propuse
Reforma vizionată de fostul ministru se articulează pe cinci direcții principale. Primul element esențial ar fi crearea unui Secretariat Permanent al CSAT, capabil să producă analize și scenarii proprii, nu doar să centralizeze rapoarte fragmentate din ministere.
🗞️ Citește și Acestea
Al doilea pilon implică extinderea competențelor CSAT-ului pentru a include securitatea energetică, digitală, infrastructurile critice și sănătatea publică. Această viziune modernă presupune aducerea la aceeași masă nu doar a generalilor și șefilor de servicii, ci și a psihologilor, sociologilor, specialiștilor în comunicare și experților în inteligență artificială.
Componenta operațională ar fi asigurată prin subcomitete tematice care să lucreze constant, nu doar ad-hoc, pentru pregătirea deciziilor majore. Integrarea expertizei externe – universități, institute de cercetare și mediul privat strategic – ar completa această arhitectură.
Transparența constituie ultimul element, prin publicarea unui raport anual de securitate națională care să informeze cetățenii despre riscuri și modalitățile de gestionare a acestora.
Între responsabilitate și centralizare
Dîncu respinge criticile privind centralizarea autoritară, subliniind că „un CSAT întărit nu înseamnă centralizare, ci responsabilitate și coordonare”. Obiectivul este ca România să „poată gândi înaintea crizelor, nu doar să reacționeze târziu și fragmentat”.
Propunerea sa vine după trei decenii de la aderarea la NATO și două de la integrarea în UE, perioade în care România a trebuit să își adapteze constant arhitectura de securitate la noile amenințări.
Implicații și perspective
Reforma CSAT-ului propusă de Dîncu reflectă o recunoaștere a complexității amenințărilor moderne și a necesității unei abordări integrate. Războiul hibrid, atacurile cibernetice și campaniile de dezinformare necesită o coordonare interinstituțională superioară, capabilă să integreze expertiza civilă alături de cea militară.
Implementarea unei astfel de reforme ar presupune însă investiții semnificative și o schimbare de paradigmă în gândirea strategică românească. Succesul ei depinde de voința politică de a depăși abordarea fragmentată actuală și de acceptarea unui rol central al CSAT-ului în arhitectura de securitate națională.
