Ascultă articolul
Nu ai timp să citești? Ascultă versiunea audio.
Fostul ministru al Educației Daniel Funeriu a publicat sâmbătă, 3 mai 2026, o analiză detaliată în care identifică două tipuri de „elite” pe care le consideră responsabile pentru blocajul sistemic al României, plasând în acest tablou și fenomenul entuziasmului pro-Bolojan ca exemplu de logică repetitivă a „salvatorului” politic, potrivit Hashtag News.
Cele două „elite” care țin România în loc.
Funeriu pornește de la o schemă binară a puterii din România postcomunistă, pe care o descrie cu ironie și rigoare analitică.
Prima categorie, pe care o numește „elita securistoidă”, este asociată cu vechile structuri de influență moștenite din perioada comunistă. „În colțul roșu avem «elita securistoidă»: indivizi legați ireversibil de vechea securitate. Această elită are bani mulți și tracțiune în zona celor care au mers pe filiera «Iliescu–Năstase–Ponta–Georgescu»”, scrie fostul ministru al Educației din Guvernul Boc II.
A doua categorie, „elita mimetică”, este plasată, în opinia lui Funeriu, în „colțul albastru”. Aceasta reunește, în viziunea sa, persoane care se prezintă drept repere intelectuale și invocă valori occidentale, dar care nu produc nimic original și concret pentru țară.
🗞️ Citește și Acestea
Mecanismul „salvatorilor” de serviciu.
Această a doua elită este cea pe care Funeriu o consideră responsabilă de un mecanism repetitiv și toxic: producerea succesivă de figuri politice prezentate drept „salvatori”, ridicate în termeni absoluți și abandonate rapid când realitatea nu confirmă așteptările.
„Ocupația principală a acestei «elite mimetice», incapabile de a crea ceva original, cu sens, este să găsească viitorul «salvator» pe care să-l impună în termeni absoluți, aruncându-l la gunoi pe precedentul salvator”, susține fostul ministru.
Acest mecanism, spune Funeriu, se aplică și entuziasmului pro-Bolojan din prezent — o formă de repetiție a unui tipar pe care societatea românească l-a mai traversat.
Apelul la o a treia cale și prețul asumat.
Funeriu nu critică doar cele două „elite” descrise, ci afirmă că experiența sa publică recentă i-a oferit posibilitatea de a formula poziții independente de ambele tabere — și că a plătit un preț personal pentru această abordare.
„La nivel personal, faptul că am avut ocazia, în ultimul an, să spun lucruri care nu depindeau nici de una, nici de cealaltă dintre aceste «elite» este, pentru mine, important”, afirmă Daniel Funeriu, adăugând că și-a asumat „cu stoicism” ironiile și atacurile venite din ambele direcții.
Fostul ministru susține că existența unei alternative la cele două tabere este esențială, chiar dacă aceasta nu este majoritară de la start.
De ce contează această analiză acum.
Postarea lui Funeriu apare în unul dintre cele mai tensionate momente politice din ultimii ani — cu două zile înainte de votul moțiunii de cenzură împotriva Guvernului Bolojan și pe fondul unor mitinguri stradale organizate în sprijinul premierului.
Analiza sa ridică o întrebare incomodă pentru toate taberele: în ce măsură susținerea sau respingerea unui lider politic este rezultatul unei reflecții critice reale și în ce măsură este doar un nou ciclu din același mecanism pe care România l-a repetat de 35 de ani?
Răspunsul la această întrebare va contura, cel puțin în parte, cum vor arăta România și clasa sa politică după votul de marți din Parlamentul de la București.
