Consiliul Superior al Magistraturii a stârnit reacții vehemente în spațiul public după ce Secția pentru judecători a adoptat Hotărârea nr. 1348/2026, un document de 76 de pagini prin care CSM susține că puterea judecătorească a fost ținta unei campanii fără precedent începând din iulie 2025. Acuzații de „listă neagră” și „cenzură” au venit dinspre presa, ONG-uri și politicieni vizați în raport. Potrivit unei analize publicate de Știri pe Surse, contextul instituțional al Consiliului face aceste acuzații greu de susținut.
Ce spune Constituția și ce face CSM în mod curent
Articolul 133 alin. (1) din Constituția României stabilește că CSM este garantul independenței justiției. Această formulare nu este decorativă, ci implică obligația expresă de a reacționa atunci când independența magistraților este pusă în pericol prin presiuni politice, campanii publice sau acuzații generalizatoare, conform Legii nr. 305/2022 privind CSM.
Esențial de precizat: CSM nu are puterea de a închide publicații, de a cenzura articole sau de a sancționa jurnaliști. Hotărârile sale sunt poziții instituționale, perfect contestabile și criticabile, dar care nu echivalează cu un act de cenzură.
Un precedent vechi: Kovesi, DNA, Antena 3
Scandalizarea față de raportul actual ignoră un fapt documentat: CSM a analizat materiale de presă, emisiuni TV și declarații politice constant, timp de mai mulți ani. Mecanismul era folosit în mod curent pentru a apăra reputația procurorilor DNA și a magistraților considerați „ai reformei”.
Prin hotărârile din 2016, CSM a analizat emisiuni de la Antena 3 și declarații publice ale unor politicieni, constatând atingeri aduse independenței DNA și procurorilor anticorupție. În 2017, CSM a admis cereri legate de articole din Evenimentul Zilei, de postări pe Facebook ale unor jurnaliști sau de declarații ale lui Sebastian Ghiță difuzate la România TV.
🗞️ Citește și Acestea
Practica a continuat în 2018 și 2019 cu analize privind articole din DCNews, Cotidianul, Jurnalul, Newsweek sau România Liberă. Raportul CSM pe 2020 confirmă că același tip de analiză a continuat pe întreaga perioadă. Nimeni nu a văzut atunci o problemă de principiu, pentru că presa vizată era alta.
Raportul actual: o arhitectură mai largă
Noutatea Hotărârii nr. 1348/2026 este că nu tratează atacurile ca episoade izolate, ci ca pe o campanie coordonată ce implică politicieni, ONG-uri, presă, proteste și inițiative legislative. CSM susține că toate acestea au creat un climat de ostilitate față de judecători, pregatind terenul pentru modificări legislative care ar submina independența puterii judecătorești.
Secția pentru judecători a aplicat criterii clare de analiză: autenticitatea afirmațiilor, contextul, baza factuală, intensitatea și caracterul repetat al mesajelor, aria de difuzare și efectul asupra independenței sau reputației magistraților.
Miza reală: subordonarea justiției
O justiție prezentată constant drept coruptă, privilegiată și ruptă de societate devine mai ușor de disciplinat politic, atrag atenția analiștii. Odată ce opinia publică este convinsă că judecătorii sunt problema, orice intervenție asupra statutului lor poate fi vândută ca reformă, iar orice slăbire a CSM poate fi ambalată ca democratizare.
În acest context, CSM nu are opțiunea tăcerii dacă dorește să-și exercite mandatul constituțional. Este legitim ca presa să critice Consiliul, este legitim ca ONG-urile vizate să răspundă. Dar a susține că CSM nu avea dreptul să facă această analiză este greu de justificat față de decenii de practică instituțională similară.
Singura diferență față de perioadele anterioare este că, de această dată, cei obișnuiți să invoce CSM împotriva adversarilor lor se regăsesc menționați în document.
–
