Ascultă articolul
Nu ai timp să citești? Ascultă versiunea audio.
Dezbaterea despre comasarea comunelor a revenit în forță în spațiul public odată cu nevoia reducerii cheltuielilor statului, iar premierul Ilie Bolojan a avertizat că reorganizarea administrativ-teritorială devine inevitabilă dacă eficientizarea aparatului local nu reușește pe cale voluntară, conform G4Media.ro. Reforma are potențial real, dar și riscuri serioase pe care proiectanții ei trebuie să le asume.
Ce înseamnă comasarea în practică.
În forma sa maximă, comasarea presupune unirea mai multor comune într-o singură unitate administrativă, cu un singur primar, un singur consiliu local și un aparat reorganizat. Scopul declarat este reducerea risipei și creșterea capacității de investiții, pentru ca serviciile publice să nu mai depindă exclusiv de transferurile de la bugetul central.
România are câteva mii de unități administrative locale, multe dintre ele cu populații extrem de reduse și finanțate aproape integral din surse naționale. Expertul Andrei Caramitru a invocat recent diferențe semnificative față de alte state europene în privința numărului de locuitori per primar, argumentând că sistemul actual este supradimensionat față de capacitatea de a genera venituri proprii. Nu există impediment constituțional pentru realizarea unei reorganizări în timpul mandatelor actualilor aleși locali.
Economii promise versus costuri reale de tranziție.
Primul argument în favoarea comasării este cel financiar: mai puțini primari, mai puține consilii și mai puține structuri paralele de contabilitate, achiziții sau juridic. Sistemul fragmentat multiplică aceleași funcții de sute de ori, iar comasarea promite să elimine dublările și să mute resursele spre investiții.
🗞️ Citește și Acestea
Un câștig suplimentar ar veni din economiile de scară: o comună mai mare poate negocia contracte mai avantajoase pentru salubritate, iluminat sau utilități și poate reduce costurile administrative per locuitor. Problema este că integrarea bugetelor, a contractelor și a sistemelor informatice costă, iar armonizarea salariilor poate împinge cheltuielile în sus înainte să apară beneficii nete.
Riscul distanțării serviciilor față de cetățean.
Serviciile publice ar putea deveni mai profesionalizate într-o structură mai mare, inclusiv accesul la specialiști în fonduri europene, urbanism sau asistență socială — un deficit cronic în comunele mici. Dar dacă centrul administrativ se mută mai departe de sat, interacțiunea se birocratizează și participarea civică scade, potrivit Digi24.ro.
Fără mecanisme clare de reprezentare și servicii de proximitate, comunitățile mai mici riscă să devină periferii marginalizate față de localitățile dominante din noua structură administrativă.
Riscul concentrării puterii și al polarizării.
Comasarea concentrează putere și bugete mai mari într-o singură funcție executivă. Dacă transparența și controlul nu sunt întărite, există riscul înlocuirii multor risipe mici cu câteva risipe mari și greu de contestat. Investițiile POT fi concentrate în centrul administrativ, adâncind inegalitățile locale.
În final, comasarea comunelor poate fi o reformă eficientă sau o sursă de haos costisitor, în funcție de calitatea proiectării. O reformă calibrată, cu protecții clare și mecanisme de echitate, poate aduce o administrație mai competentă și mai sustenabilă. Grăbită și fără reguli de tranziție, poate transforma o problemă de costuri într-una de coeziune socială.
