Ascultă articolul
Nu ai timp să citești? Ascultă versiunea audio.
Ideea revenirii Marii Britanii în Uniunea Europeană — denumită „Bre-entry” — nu mai este privită drept o fantezie politică. Pe fondul schimbărilor profunde din ordinea globală și al unui nou val de susținere publică în Regatul Unit, scenariul readmiterii fostului stat membru revine tot mai insistent în dezbaterile politice europene, potrivit Mediafax, care preia o analiză publicată de The Economist.
Bre-entry, de la glumă politică la subiect serios la Westminster.
La aproape zece ani după referendumul din 2016, în care britanicii au votat pentru Brexit, o majoritate a cetățenilor din Regatul Unit consideră acum că decizia a fost o greșeală. Un sondaj YouGov realizat în șase țări din Europa de Vest confirmă că o majoritate clară a alegătorilor britanici susține reintegrarea, deși opiniile sunt împărțite în privința condițiilor.
Ideea de „Bre-entry” circulă în special în rândul unor politicieni laburiști, care o folosesc inclusiv ca instrument în competiția internă de partid. Sadiq Khan, primarul Londrei, a cerut deja organizarea alegerilor pe baza promisiunii de revenire în UE, potrivit Digi24. În același timp, euroscepticii din Reform UK, formațiunea lui Nigel Farage, rămân puternici în sondaje.
De ce ar accepta UE să primească din nou Marea Britanie?
Argumentele în favoarea readmiterii sunt semnificative. Orice uniune ar beneficia de pe urma readucerii unui stat G7, membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU, cu forțe armate proprii și capacitate nucleară, dar și cu cel mai mare centru financiar al Europei — Londra.
🗞️ Citește și Acestea
Factorii care îi determină pe britanici să discute despre revenire — un mediu global haotic, competiția SUA-China și căutarea securității de către puterile medii — ar putea influența și UE să fie deschisă ideii. Confruntate cu agresiunea rusă, politica „America First” și puterea Chinei, atât Londra, cât și Bruxellesul acceptă că o cooperare mai strânsă este în interesul ambelor părți.
Obstacolele rămân considerabile pe ambele maluri ale Canalului Mânecii.
Revenirea nu ar fi simplă din punct de vedere procedural. Marea Britanie ar trebui să depună o nouă cerere formală de aderare conform Articolului 49 din Tratatul privind UE, un proces ce implică ani de negocieri, un referendum intern și ratificarea de către toate statele membre.
Charles Grant, de la Centre for European Reform, estimează că UE ar cere dovezi solide că revenirea este ireversibilă politic — adică susținere inclusiv din partea conservatorilor, puțin probabilă în prezent. Unele state membre ar putea insista ca Marea Britanie să adopte euro și să intre în Schengen, cerințe cu care Londra a refuzat dintotdeauna să se conformeze.
Există și un motiv fundamental de reticență: să ai un stat care părăsește uniunea o dată poate fi considerat un accident; să se întâmple a doua oară ar deveni o problemă structurală pentru credibilitatea proiectului european în ansamblu.
Un drum lung, dar nu imposibil.
Prima cerere britanică de aderare la CEE, depusă în 1961, a dus la succes abia după 12 ani și două veto-uri franceze. Un scenariu similar ar plasa o eventuală revenire a Marii Britanii undeva în deceniile 2030-2040.
Deocamdată, „Bre-entry” rămâne mai mult un scenariu de analiză decât o opțiune politică concretă. Dar faptul că subiectul este discutat serios, atât la Londra, cât și la Bruxelles, marchează o schimbare de atmosferă față de primii ani post-Brexit — și un semnal că istoria relației dintre Regatul Unit și UE este departe de a fi încheiată.
